AŞA ARATĂ LEGEA ÎN RUSIA
( informatie preluata)
Ruşii nu au nici DNA,
nici ANI, nici DIICOT, nici alte mii de instituţii şi organisme care să lupte
cu corupţia, aşa cum are România.
În schimb ruşii îl au pe
Raşid Gumarovici Nurgaliev , general-colonel, ministrul Poliţiei şi al
Afacerilor Interne, fost KGB-ist.
Recent, din ordinul lui
Nurgaliev, toţi cei 1,4 milioane de poliţişti ruşi în frunte cu cei 340 de
generali au trecut prin Comisia Specială de Reatestare Profesională care i-au
verificat şi la măsele şi la portofele. Cu alte cuvinte, le-au fost controlate
cunoştinţele profesionale, dar şi averile. Poliţistul care nu a fost în măsură
să-şi justifice averea a rămas fără ea, considerându-se că a fost furată, iar
el a luat drumul coloniilor de muncă de pe lângă Cercul Polar. Scurt.
Printre cei respinşi la
examenul de reatestare pe posturi s-au aflat şi 21 de generali ruşi de poliţie.
În cele din urmă, din
1,4 milioane de poliţişti ruşi, au mai rămas 800000 ( opt sute de mii).
“Puţini, dar buni!” a remarcat mulţumit ministrul Nurgaliev.
Comisiile de reexaminare
au descoperit poliţişti ruşi posesori de cinci sau şase case, posesori de
magazine, restaurante sau chiar hoteluri. Unii dintre ei erau chiar patroni de
mici bănci.
Rashid Nurgaliev, un
general extrem de respectat şi iubit de ruşi, cunoscut pentru sobrietatea şi
viaţa lui austeră, a examinat listele cu respectivii ofiţeri şi a întrebat
mirat: “Dar pentru ce mai stăteau ăştia aici în Poliţie dacă ei milionari?
Cine-i ţinea pe aceşti indivizi în funcţii? Şi ce rezultate aveau aceşti
veritabili oligarhi ca simpli sergenţi de poliţie? Probabil că aveau nişte
rezultate fenomenale şi erau dedicaţi cu trup şi suflet muncii de poliţie dacă,
putrezi de bogaţi fiind, ei patrulau noaptea pe străzi ca să prindă hoţii!
Vreau să văd rezultatele muncii lor!”
Ministrul Nurgaliev nu a
avut ce vedea, pentru că rezultatele cu pricina nu existau. Ca atare au zburat
din posturi şi cei care îi toleraseră în funcţii pe primii.
Nu ar fi rău ca exemplul
ruşilor să fie preluat urgent şi de Ministerul Român de Interne, dar şi de alte
ministere din România.
Există sute de mii de
funcţionari români de stat (mai ales la primării şi prefecturi), de poliţişti
şi militari români, de directori ai unor companii de stat, de funcţionari prin
diferite ministere care dacă ar fi luaţi acum la un control serios nu şi-ar
putea justifica nici măcar zece la sută din averile pe care le deţin.
Există poliţişti,
jandarmi, militari şi funcţionari români care posedă la ţară adevărate moşii.
Mai mult decât atât, unii au proprietăţi prin străinătate, deţin case şi hoteluri
sau pensiuni. Au contractate împrumuturi la bănci de milioane de euro. Mulţi
dintre ei au acţiuni la diferite companii Practic sunt multimilionari. Singura
spaimă reală cu care se confruntă aceşti poliţişti şi funcţionari este, în mod
paradoxal, spaima de a nu fi daţi afară din “serviciul la stat”.
Deşi România a revenit
la capitalismul chiaburesc de acum o sută de ani de care este foarte mândră,
noii moşieri şi chiaburi ai României nu se găsesc pe haturile şi ogoarele ţării
ci prin birourile MAI sau prin inspectoratele Poliţiei şi ale Jandarmeriei.
O mafie de nivel
naţional s-a format şi în sistemul militar de pensii.
O simplă privire
aruncată asupra listelor de pensii militare arată diferenţe scandaloase şi
absconse. Militari cu acelaşi grad primesc pensii extreme (unul de o 150 de
euro, altul de 4000 de euro) sub pretextul că unul dintre ei a ieşit la pensie
cu câţiva ani mai devreme decât celălalt sau că unul a avut “munci de
răspundere” în timp ce altul nu a avut aşa ceva. Aşa se face că în România de
azi există plutonieri cu pensii de două sau de trei ori mai mari decât ale unui
colonel.
Dar mai presus decât
toate acestea stă neputinţa Justiţiei române de a lua măsuri contra celor care
s-au îmbogăţit prin furt şi şantaj.
Presa a făcut mare
tam-tam în legătură cu cazul ministrului Dan Ioan Popescu căruia i s-a pus
sechestru pe bunurile deţinute a căror provenienţă nu a putut fi justificată
(circa un milion de euro).
Totuşi, respectivul nu a
păţit nimic. Iar în România există sute de mii de proprietari care nu pot
justifica în nici un fel vilele, terenurile, conturile de milioane de euro pe
care le deţin sau lăzile burduşite cu sute de kilograme de aur cu care
posesorii nemaiştiind ce să facă îşi poleiesc maşinile cu el. De ce nu verifică
statul aceste averi?
Nu le verifică pentru că
România nu are deocamdată un Nurgaliev.
Stan VALENTINEAN
