Pachetul de revendicari al rezervistilor romani trebuie sa fie unitar, argumentat la modul pragmatic si mai ales, imposibil de contestat! Partea I - Pachetul alternativ de revendicari in cazul neintroducerii pensiilor militare de stat!
Urmare a respectivelor solicitari, am ajuns si la o concluzie paralela! Sunt multe persoane sau grupuri restranse care efectueaza diferite demersuri, toate sunt OK, insa rezulta si altceva: fiecare persoana sau grup are anumite revendicari la care o alta persoana sau un alt grup, nici nu macar nu a reflectat. Si invers.
[Mai sunt persoane/grupuri (e drept, destul de obscure) care pretind ca sunt multumite asa cum este situatia acum. Acestea devin, in mod evident, opozante tuturor revendicarilor mentionate. Dar nici noi nu trebuie sa cadem in naivitate incat sa nu realizam ca respectivele persoane/grupuri au de-a face cu orice interese, mai putin ale spectrului militar].
- deseori prioritatile revendicarilor sunt schimbate, ceea ce determina ca cele mai importante revendicari sa fie trecute in plan secundar (sau chiar sa lipseasca), iar cele secundare sa fie trecute in plan principal.
Din punct de vedere al revendicarilor, apar 2 situatii: Pachetul Nr. 1 de revendicari in cazulneintroducerii pensiilor militare de stat si Pachetul Nr. 2 de revendicari in cazul reintroduceriipensiilor militare de stat. Situatia a 2-a va fi prezentata intr-un material ulterior, cel mai posibil sub forma "Avand drept de pensie militara, nu mai avem alte revendicari privind drepturile si obligatiile noastre in raport cu ceilalti cetateni!" (In cazul persoanelor care se plicitisesc de detaliile legislative, rezumatul revendicarilor este prezentat in finalul materialului)!
2] Restituirea tuturor sumelor rezultate din diferentele intre pensiile militare si pensiile stabilite in baza Legii nr. 119/2010, pentru perioada 01.01.2011 si data intrarii in vigoare a Legii nr. 241/2013 (01.10.2013). Argumente? Au fost aduse suficiente de-a lungul timpului. Dar nu trebuie sa il uitam pe cel mai recent! Cum este posibil ca un partid (nici nu mai conteaza culoarea - intamplator este P.S.D.) sa initieze un proiect de lege in Parlament care prevede rambursarea sumelor retinute tuturor fostilor beneficiari ai pensiilor de serviciu cu exceptia militarilor si politistilor?Proiectul poate fi studiat aici!
- Modificarea art. 11 c) din Legea nr. 119/2010, astfel incat acesta sa reflecte o majorare de punctaj corespunzatoare celor 12 luni acordate prin art 8 c) din aceeasi lege celor care au lucrat in grupa alte conditii de munca. La acest moment, majorarea de punctaj fiind de 50%, nu se acorda realmente decat pt. cele 6 luni din cele 12 de vechime suplimentara in serviciu (exact ca la grupa conditii speciale).
a) cu 25% pentru perioadele in care militarii au desfasurat activitati in locuri in locuri de munca incadrate in conditii deosebite, potrivit legii;
b) cu 50% pentru perioadele in care au desfasurat activitati in locuri de munca incadrate in conditii speciale, potrivit legii;
c) cu 100% pentru perioadele in care au desfasurat activitati in locuri incadrate in alte conditii de munca, potrivit legii.
Ca fapt divers, intrucat multi rezervisti nu cunosc situatia, va aducem la cunostinta ca majoritatea celor cu pensii diminuate pana la aparitia Legii nr. 241/2013, si "inghetate" ulterior prin legea mentionata, provin din grupa de munca alte conditii, urmare a deviatiei legislative semnalate. Deviatia legislativa este similara ca si cum personalului din grupa conditii speciale i s-ar acordat majorare de punctaj tot de 25% ca la grupa conditii deosebite, desi perioada suplimentara la vechimea in munca este de 6 luni la an, si nu de 3 luni la an.
- Modificarea art. 100 c) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, astfel incat acesta sa reflecte o majorare de punctaj corespunzatoare celor 12 luni acordate prin art. 18 c) din aceeasi lege celor care au lucrat in grupa alte conditii de munca. In mod similar rezervistilor care au lucrat in alte conditii si s-au pensionat inainte de 01.01.2011, si in cazul rezervistilor pensionati dupa aceasta data din grupa alte conditii, majorarea de punctaj fiind de 50%, nu se acorda realmente decat pt. cele 6 luni din cele 12 de vechime suplimentara in serviciu (exact ca la grupa conditii speciale).
a) cu 25% pentru perioadele in care militarii au desfasurat activitati in locuri in locuri de munca incadrate in conditii deosebite, potrivit legii;
b) cu 50% pentru perioadele in care au desfasurat activitati in locuri de munca incadrate in conditii speciale, potrivit legii;
c) cu 100% pentru perioadele in care au desfasurat activitati in locuri incadrate in alte conditii de munca, potrivit legii.
Este evident ca in cazul operarii in legislatie a acestor modificari care tin de normalitatea departajarii financiare a grupelor de munca - cum de fapt se intampla la 3 grupe, nu si la a 4-a, pensiile celor din grupa alte conditii trebuie recalculate de la data pensionarii fiecaruia, iar sumele care rezulta ca diferenta din majorarea de punctaj de la 50% la 100%, trebuie restituite celor in cauza!
Am analizat circumstantele pasatului pisicii de la Ministerul Muncii la Ministerul Finantelor. Si am ajuns la concluzia ca raspunderea revine in exclusivitate Ministerului Muncii. Codul Fiscalprin prevederile Art. 296^18 (4), prevede astfel: "Cotele prevăzute la alin. (3) se pot modifica prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat şi prin legea bugetului de stat, după caz (...)". In concluzie, nu Codul Fiscal stabileste cotele de contributii in functie de grupele de munca, ci preia cotele respective asa cum au fost stabilite acestea prin Legea nr. 119/2010 si prin Legea nr. 263/2010, unde Seitan nici macar nu a luat in calcul faptul ca:
Atotstiutoarea in domeniul pensiilor (de pe vremea careia dateaza raspunsul aminitit) Mariana Campeanu nu a facut nimic pt. modificarea deviatiei legislative preluata de la Seitan, si nicinoua atotstiutoare Rovana Plumb. Cert este ca legislatia pensiilor nu poate valorifica in mod corespunzator in cazul grupei alte conditii vechimea suplimentara in serviciu de 12 luni la an, decat numai daca Ministerul Muncii isi corecteaza eroarea initiala, respectiv art. 27 (3) din Legea nr. 263/2010 si care trebuie reformulat in functie de grupele de munca existente in legislatia actuala a muncii, dupa cum urmeaza:
b) 31,3% pentru condiţii deosebite de muncă, din care 10,5% pentru contribuţia individuală şi 20,8% pentru contribuţia datorată de angajator; [Pana la data de 01.10.2014: 36,3% pentru conditii deosebite de munca, datorate de angajator si angajati, din care 10,5% datorate de angajati si 25,8% datorate de angajatori].
c) 36,3% pentru condiţii speciale de muncă, din care 10,5% pentru contribuţia individuală şi 25,8% pentru contribuţia datorată de angajator. [Pana la data de 01.10.2014: 41,3% pentru conditii speciale din care 10,5% datorate de angajati si 30,8% datorate de angajatori].
Devine evident ca abia in cazul acestor modificari si care tine de normalitatea existentei grupelor diferentiate de munca in fucntie de riscul in munca, va fi luata in considerare si existenta grupei de munca alte conditii. In caz contrar, se intampla ce se intampla acum - 2 grupe distincte de munca, cu riscuri distincte, cu vechimi suplimentare si stagii de cotizare diferite, dar cu aceeasi majorare de 50% de punctaj!
Mai departe este problema Ministerului Muncii cum trebuie sa rezolve anomalia legislativa, daca intervine direct asupra Legii nr. 263/2010 si Legii nr. 119/2010, prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat sau prin legea bugetului de stat. In sfarsit, legat de aceasta tema si in scopul eliminarii confuziilor cauzate de denumirea grupei de munca alte conditii (denumire despre care trebuie sa recunoastem ca este si cam anosta), este oportun sa solicitam in legislatia de profil (H.G. nr. 1294/2001, H.G.-S nr. 1019/2010, Legea nr. 119/2010 si Legea nr. 263/2010) schimbarea denumirii grupei in conditii de munca extreme, aceasta fiind caracteristica reala a riscului profesional al grupei. Este cea mai simpla cale in a constientiza fara mari eforturi si Ministerul Finantelor si Ministerul Muncii si pe oricine ca avem de-a face cu o grupa distincta de munca pt. militari, asupra careia planeaza in orice moment riscul pierderii vietii, accidentelor sau mutilarii si la care se adauga si efectele de ordin medical cauzate de activitatile in conditii si medii extreme (referitor la aspectele medicale, exista standarde care stabilesc ca organismul uman in cazul activitatilor in conditii extreme - de exemplu, la altitudine sau in imersiune/scufundare sau in conditiile de stres survenit pe timpul unei misiuni de lupta reale sau cu grad ridicat de pericol cum ar fi pe timpul dezamorsarii unei incarcaturi de exploziv etc., suporta o deteriorare mult mai accentuata, ceea ce determina pe de o parte aparitia unor boli profesionale - unele foarte grave si cu caracter ireversibil, pe de alta parte - reducerea sperantei de viata).
4]. Aplicarea H.G.-S Nr. 1019/2010 si a ordinului M.S. Nr. 132/2010 privind grupele de munca pt. militari si rezervistilor pensionati pana la data de 05.01.2011, si nu doar celor pensionati dupa 05.01.2011. De ce? Este evident, de ce - discriminarea este deja creata! Cunoastem foarte bine caH.G.-S Nr. 1019/2010 aplicata cu M.S. Nr. 132/2010 constituie un imens avantaj pt. militarii pensionati incepand cu data de 05.01.2011, actele normative in cauza "saltand" cu 25% pensiile celor care s-au pensionat dupa data 05.01.2011, fata de cei pensionati anterior datei mentionate. Cum? Aproape toate activitatile incadrate anterior datei de 05.01.2011 in grupa de munca conditii deosebite (25% majorare punctaj), au fost transferate dupa data 05.01.2011 in grupa de munca conditii speciale(50% majorare punctaj). Desi activitatile au fost si sunt aceleasi si inainte de data de 05.01.2011 si dupa aceasta data.
5]. Abrogarea art. 141 (1) si art. 145 (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala. Care este esenta celor 2 articole? Ambele articole prevad masuri de executare silita contra cetatenilor atunci cand diverse institutii ale statului au de recuperat diverse sume de la cetateni, in schimb actul normativ nu permite ca cetatenii sa aiba aceleasi drepturi cand situatia devine inversa, adica cetatenii in cauza au de recuperat diverse sume de la institutiile statului.
Art. 141 (1) prevede faptul ca "Executarea silită a creanţelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu". Prin urmare, institutiile statului care executa silit cetatenii, si-au arogat dreptul nelegitim, eludand faptul ca intr-un stat real democrat titlurile executorii reprezinta apanajul justitiei, sa stabileasca fiecare cum crede de cuviinta ca atunci cand au de recuperat vreo suma de la un cetatean, creanta se transforma in titlu executoriu din oficiu ca asa au vrut muschii functionarilor. In schimb, in situatia inversa - daca un cetatean are de recuperat anumite sume de la institutiile statului,O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala nu ii acorda posibilitatea reciproca si cetateanului ca acesta sa isi recupereze sumele doar ca asa au vrut muschii acestuia, intrucat doar justitia poate emite titluri executorii pt. cetateni. Ceea ce inseamna timp pierdut, bani pierduti, stres - doar pt. cetatean desigur!
Art. 145 (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscal este de natura efectiv nazista. Acesta prevede urmatoarele: "(1) Executarea silita incepe prin comunicarea somatiei. Daca in termen de 15 zile de la comunicarea somatiei nu se stinge debitul, se continua masurile de executare silita. Somatia este insotita de un exemplar al titlului executoriu". Despre ce este vorba, pe scurt. Exemplul care urmeaza este real, si este resimtit pe pielea noastra, de catre rezervisti. In situatia in care unui pensionar, o institutie precum casele de pensii sectoriale acorda sume de bani in plus - din eroare sau alte motive, instituta respectiva are dreptul ca atunci cand constata eroarea, sa il someze pe cel in cauza sa restituie toti banii - dupa cum bine constatam, in termen de 15 zile, actiunea in cauza fiind executare silita. Daca cetateanul nu se conformeaza, urmeaza alte masuri - de exemplul in cazul pensionarului mentionat, casa de pensii de care apartine ii retine pur si simplu 1/3 din pensie pana cand recupereaza debitul. Pana aici, este clar! Problema de fond este aceea ca exista si cetateni, inclusiv rezervisti, care detin titluri executorii obtinute pe calea justitiei (hotararea judecatoreasca definitiva constituie titlu executoriu) si in urma carora institutiile statului trebuie sa le ramburseze diverse sume de bani. Numai ca desi detine un titlu executoriu, O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala nu ii acorda dreptul reciproc ceateanului in cauza sa execute silit institutia tot in 15 zile, fapt pt. care cetateanul nu poate impune nimic institutiei. Daca institutia are chef sa respecte titlul executoriu de buna voie, cetateanul in cauza este norocos. Numai ca situatii care se petrec chiar la acest moment in randul rezervistilor, demonstreaza ca chiar daca detii un titlu executoriu, institutiile statului nu dau 2 bani pe el. Decat numai daca cetateanul in cauza, procedeaza la executarea silita a institutiei prin executor judecatoresc. Actiune care dureaza minim 2 ani, alt timp, alti bani, alt stres.
Urmare a celor mentionate a aparut urmatoarea situatie paradoxala: rezervisti executati silit in 15 zile de casele de pensii sectoriale - urmare a O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, si aceiasi rezervisti cu titluri executorii urmare a unor hotarari judecatoresti favorabile constra caselor de pensii, care la randul lor au trecut la executarea silita a institutiilor in cauza, dar care nu pot face acest lucru tot in 15 zile, ci numai prin executor judecatoresc si in termen lung. Este evident ca daca statul ar respecta cetatenii, in situatia prezentata si cetatenii ar fi trebuit sa poate executa silit statul tot in 15 zile. Consideram ca argumentatia privind abrogarea articolelor mentionate este mai mult decat pertinenta, articolele in cauza reprezinta cea mai buna dovada cum cetateanul nu valoreaza nimic in ceea ce priveste drepturile sale in raport cu statul.
Revendicari-şoc pt. politicieni si argumentarea lor
Trecand la obiect, daca curentele politice tot afirma ca doresc cetateni cu drepturi egale, in revendicarile noastre trebuie sa includem ceea ce doresc curentele politice, fapt pt. care trebuie sa solicitam la modul ferm:
6]. Revendicare-şoc! Abrogarea Art. 92 (1) din Cap. 2 din Anexa nr. VII din Legea nr. 284/2010 a salarizarii unitare. Care prevede, pe scurt, faptul ca militarii (militarii sunt cei al caror statut e reglementat de Legea nr. 80/1995) sunt remunerati pt. un volum de munca care poate fi impus obligatoriu pt. 24 de ore din 24 si 7 zile din 7 (retribuire la zile calendaristice) in conditiile in care militarii sunt in aceleasi trepte de salarizare cu alte categorii de cetateni. Cetateni care insa isi castiga remuneratiile pt. un volum de munca de maxim 8 ore pe zi si 5 zile pe saptamana (retribuire la zile lucratoare) si pe care nicio lege nu ii obliga sa lucreze macar un minut in plus, neremenunerati, asa cum sunt obligati militarii. Mai este necesara vreo explicatie? Sigur ca nu! Chiar legea in cauza prevede la Art. 3 c) faptul ca sistemul de salarizare are la baza un principiu de la care chiar legea face rabat: "echitate si coerenta, prin crearea de oportunitati egale si remuneratie egala pentru munca de valoare egala".
Argumentatia devine de prisos! Eventual putem fi flexibili cu politicienii. Egalitatea in drepturi la salarizare intre cetatenii civili si militari, poate fi stabilita si in sens invers! Adica toti cetatenii sa fie retribuiti la zile calendaristice, precum militarii. Oricum, doar intr-una din cele 2 situatii militarii devin egali in drepturi si la salarizare cu ceilalti cetateni: ori si unii si altii remunerati la zile lucratoare, ori si unii si altii remunerati la zile calendaristice. Egalitate! Ca la pensii - unde si unii si altii sunt tratati dupa principiul contributivitatii! Atentie! Aceasta revendicare costa, dar este extrem de legitima si imposibil de contestat! Calculele sumare conduc la concluzia ca salarizarea militarilor la tarif orar precum a cetatenilor civili, costa mai mult decat reintroducerea pensiilor militare de stat! Noi nu trebuie sa fim interesati de aceste amanunte, este problema politicienilor ce decid! Noi nu trebuie decat sa revendicam ceea ce au dorit politicienii: egalitate in drepturi. Numai ca noi nu dorim egalitate doar la pensionare intre militari si cetatenii civili cum vor politicienii, ci si la regimul de salarizare.Dupa cum putem renunta la revendicarea privind salarizarea, dar nu gratis, ci in schimbul unei compensatii adecvate si care este legea pensiilor militare de stat!
7]. Revendicare-şoc! Abrogarea oricaror prevederi din regulamentele interne ale armatei, contrareCodului Muncii. Aceasta revendicarea este urmarea fireasca a celei precedente privind necesitatea remunerarii la tarif orar si a muncii militarilor! In baza Codului Muncii toti cetatenii care desfasoara munca suplimentara (munca suplimentara este tot ceea ce depaseste 8 ore pe zi si 40 de ore pe saptamana), este compensata, astfel:
- o ora libera platita pt. fiecare ora suplimentara lucrata
sau
- plata cu minim 75% in plus fata de tariful unei ore normale de lucru.
Sa luam cazul unui militar participant 30 de zile continuu la un exercitiu aplicativ sau 6 luni in misiune continua in Afganistan! In cazul aplicarii Codului Muncii precum tuturor celorlalti cetateni, s-ar intampla astfel: fie i s-ar tripla solda lunara urmare a muncii suplimentare (si de noapte), fie militarul din exemplu ar trebui sa beneficieze de cca. 60 de zile libere (plus zilele nelucratoare din cadrul celor 30 de zile) dupa exercitiul aplicativ cu durata de 30 de zile si de cca. 12 luni libere (plus zilele nelucratoare din cadrul celor 6 luni de zile). Numai ca in armata nu se intampla asa, intrucat regulamentele interne ale armatei contravin Codului Muncii. Exemplu de prevedere contrara Codului Muncii: pentru activitati cu durata de 3 zile sau mai mult, militarii beneficiaza de o zi libera la care se aduga numarul de zile nelucratoare din perioada activitatii desfasurate in mod continuu. Urmarea este aceea ca desi s-a aflat in misiune continua 24 de ore din 24, 7 zile din 7, zi si noapte, militarului in cauza nu ii este platit nimic in plus pt. ceea ce depaseste 8 ore pe zi si 40 de ore pe saptamana si nici nu i se aplica principiul "o ora libera platita pt. fiecare ora suplimentara lucrata".
Este evident ca aceasta revendicare are costurile ei, plus alte consecinte! Dar noi nu revendicam decat ceea ce au dorit politicienii: egalitate in drepturi. Numai ca noi nu dorim egalitate doar la pensionare intre militari si cetatenii civili cum vor politicienii, ci si in in ceea ce priveste regimul de munca. Dupa cum putem renunta (si) la revendicarea privind aplicarea Codului Muncii si militarilor, dar nu gratis, ci in schimbul unei compensatii adecvate si care este tot legea pensiilor militare de stat!
8]. Revendicare-şoc! Abrogarea Sectiunii a 3-a din Legea nr. 80/1995 (Statutul cadrelor militare), concomitent cu abrogarea Art. 25 din Legea nr. 384/2006 privind Statutul soldatilor si gradatilor voluntari. Care nu se refera in niciun caz la vreo atributie a vreunui militar care sa aiba de-a face cu profesia in sine, ci limiteaza sau interzice efectiv diverse drepturi fundamentale care nu sunt limitate sau interzise altor cetateni. Dar care pot fi aplicate la fel de bine, oricarei categorii de cetateni! Numai ca se aplica exclusiv militarilor! Care este compensarea acestor limitari sau interdictii de drepturi fundamentale aplicate militarilor versus alti cetateni? Nu exista! Respectivele limitari si interdictii de drepturi fundamentale, au consecinte pragmatice, nu doar simbolice! De exemplu: profesorul K. Iohannis, Ponta (fost procuror, actualmente sef de partid), dubioasa de M. Macovei (fost ministru al justitiei), practic toti cetatenii cu exceptia militarilor, au dreptul sa candideze si sa ocupe functii publice. Sau sa isi infiinteze firme. Ceea ce presupune automat ca in ambele situatii, beneficiaza de venituri mai mari, si implicit de pensii contributive mai mari. Militarii nu au aceste drepturi fundamentale elementare! Dar nici nu le sunt compensate prin altceva limitarile sau interdictiile de drepturi fundamentale. La pensionare - drepturi precum zidarii, la salarizare - a fost precizat la punctul anterior, iar in ceea ce priveste limitarile si interdictiile de drepturi fundamentale, toata lumea tace! Deci, este momentul sa terminam cu mascarada existentei Sectiunii a 3-a din Legea nr. 80/1995 (Statutul cadrelor militare). Referitor la un tragic eveniment petrecut in aceste zile printre militarii romani (nu este primul, si nici ultimul), niciuna dintre victime nu a avut dreptul sa candideze le Presedintia Romaniei. Poate parea nesemnificativ, dar daca militarii aveau acest drept, este destul de posibil ca la acest moment sa fi avut presedinte si premier, parlamentari precum si alti demnitari ai statului, militari activi onesti, si nu diversi arestati zilnic cu duba si care provin din toate mediile. Numai ca militarii nici macar nu au dreptul sa candideze! Zidarii si floraresele au insa acest drept, in conditiile in care se spune ca militarii sunt tratati egal in drepturi precum ceilalti cetateni!
OK! Atunci sa fim egali in drepturi pana la capat! Fapt pt. care trebuie sa solicitam ca in mod obligatoriu sa fie abrogata intreaga Sectiune a 3-a din Legea nr. 80/1995 (Statutul cadrelor militare). Eventual putem fi flexibili cu politicienii. Egalitatea in drepturi privind limitarile si interdictiile de drepturi fundamentale intre cetatenii civili si militari, poate fi stabilita si in sens invers! Adica tuturor cetatenilor civili le pot fi impuse aceleasi limitari si interdictii de drepturi fundamentale, precum militarilor! Tot egalitate in drepturi este, nu? Oricum, doar intr-una din cele 2 situatii si militarii devin egali in privinta limitarilor si interdictiilor de drepturi fundamentale cu ceilalti cetateni! Sau ceilalti cetateni cu militarii! Ca la pensii - unde si unii si altii sunt tratati dupa principiul contributivitatii! Tot asa si in privinta limitarilor si interdictiilor de drepturi fundamentale. Niciun cetatean nu trebuie sa aiba dreptul sa fondeze o firma, niciun cetatean nu trebuie sa aiba dreptul sa ocupe functii publice, niciun cetatean nu trebuie sa aiba dreptul sa se inscrie in sindicate, niciun cetatean nu trebuie sa aiba dreptul sa exprime opinii politice in timpul serviciului! Aceasta este egalitate reala si totala in drepturi, nu aceea pe segmente care convin unor sectanti politici sau altora!
Pentru a mai relaxa aceasta abordare, putem sa fim si mai flexibili! Sa solicitam aplicarea limitarilor si interdictiilor de drepturi fundamentale existente in Sectiunea a 3-a din Legea nr. 80/1995 (Statutul cadrelor militare), in mod alternativ. Primii 5 ani (similar mandatului la presedintie), profesorilor in drept constitutional cu referire directa la Emil Boc. Fara drept de a ocupa functii publice! In urmatorul mandat de 5 ani, tuturor membrilor partidelor politice. In urmatorul mandat de 5 ani, jurnalistilor si analistilor politici! In urmatorul mandat de 5 ani, zidarilor si florareselor! Apoi mai vedem!
Concluzia? In acest moment, Sectiunea a 3-a din Legea nr. 80/1995 (Statutul cadrelor militare) nu mai trebuie sa existe! Sau, fiind vorba despre limitarili si interdictii de drepturi fundamentale, ori se aplica tuturor cetatenilor in mod identic, ori nu se mai aplica niciunui cetatean! Bineninteles ca putem cum putem renunta la revendicarea privind abrogarea Sectiunii a 3-a din Legea nr. 80/1995 (Statutul cadrelor militare), dar nu gratis, ci in schimbul uneo compensatii adecvate si care este reintroducerea legii pensiilor militare de stat! Doar pana la acest moment putem negocia renuntarea la 3 revendicari-șoc extrem de importante, partial (trebuie sa fim abili si sa nu ne aruncam din prima sa cedam tot) sau total (in ultima in stanta), in schimbul reintroducerii legii pensiilor militare de stat.Schimbul ar trebui sa fie mai mult decat suficient pt. ambele parti, insa noi trebuie sa avem mereu si rezerva pregatita, de aceea revendicarile trebuie formulate in cvasitotalitatea lor.
9]. Revendicare-şoc! Uniformizarea la 63 de ani a varstei pana la care cetatenii romani pot fiobligati sa indeplineasca intr-o forma sau alta serviciul militar, eliminarea diferentierilor in functie de varsta intre diversele categorii de cetateni, precum si eliminarea diferentierilor intre barbati si femei privind obligatiile ce le revin la declararea mobilizării şi a stării de război sau la instituirea stării de asediu. Cunoastem ca in mod normal, o varsta standard realista in serviciul militar nu poate depasi 55 ani (dupa acesta varsta este depasita limita de eficienta), indiferent ca discutam despre cadre militare sau soldati/gradati, despre serviciul militar in activitate sau in rezerva. Poate parea socant standardul de 63 ani, nu? Dar nu este deloc - acest standard exista deja in legislatie pt. o categorie de cetateni (cadrele militare), nu l-am inventat noi! Art. 86 din Legea nr. 80/1995 (Statutul cadrelor militare (modificat de pct. 25 al art. I din Legea nr. 53 din 21 aprilie 2011) prevede astfel: "Limitele de varsta in grad pana la care cadrele militare in rezerva pot fi mentinute in evidenta sunt de 55 de ani pentru clasa I, 60 de ani pentru clasa a II-a si 63 de ani pentru clasa a III-a." Ce observam? In primul rand observam faptul ca desi avem regim unitar de pensionare precum toti cetatenii contributori, cand e vorba de greu, nu mai suntem pensionari unitari. Mai exact, dintre pensionarii contributori ai Romaniei cu varste pana la 63 de ani, la campanie/mobilizare/razboi pot fisaltati si folositi pe post de carne de tun doar cei care au lucrat in armata. Dar ceilalti pensionari ce fac daca tot suntem egali in drepturi la pensie?
In al 2-lea rand, trebuie sa privim legislatia in ansamblul ei. Cine si pe ce criterii are obligatii militare in Romania? Cu aceasta ocazie descoperim o legislatie complet haotica, paradoxala si care produce si discriminari flagrante intre cetateni (in conditiile in care toti politicienii pretind ca sunt aparatori ai egalitatii in drepturi, nediscriminarii etc.), astfel:
- cadrele militare, barbati si femei, au obligatia de a executa serviciul militar in rezerva pana la varsta de 63 de ani, ceea ce inseamna ca pana la varsta de 63 de ani cei mentionati sunt sacrificati in mod obligatoriu la declararea mobilizării şi a stării de război sau la instituirea stării de asediu.
- soldatii si gradatii (indiferent ca sunt sau nu profesionisti), barbati si femei, au obligatia de a executa serviciul militar in rezerva pana la varsta de 55 de ani, ceea ce inseamna ca pana la varsta de 55 de ani cei mentionati sunt sacrificati in mod obligatoriu la declararea mobilizării şi a stării de război sau la instituirea stării de asediu.
- cetatenii romani - de data aceasta doar barbati cu vârste cuprinse între 20 şi 35 de ani si care la declararea mobilizării şi a stării de război sau la instituirea stării de asediu, sunt obligati sa indeplineasca serviciul militar in calitate de militar in termen.
Punand datele cap la cap, rezulta astfel:
- un cadru militar in rezerva (indiferent daca este barbat sau femeie) care mai este si pensionar, este apt de lupta pana la varsta de 63 de ani sau un soldat/gradat in rezerva (indiferent daca este barbat sau femeie) este apt de lupta pana la varsta de 55 de ani. Dar un barbat cu varsta de 39 de ani care nu a indeplinit stagiul militar obligatoriu si care a mai si improscat in repetate randuri armata cu noroi - de exemplu Dan Tapalaga, nu este obligat dupa legislatia actuala sa indeplineasca serviciul militar la declararea mobilizării şi a stării de război sau la instituirea stării de asediu, desi poate deveni dupa instruirea de baza, un soldat/gradat/cadru/militar la fel de bun sau poate si mai bun decat soldatii/gradatii profesionisti/cadrele militare (barbati sau femei) care obligatoriu sunt mobilizati pana la varsta de 55, respectiv 63 de ani.
In consecinta, in vederea uniformizarii legislatiei privind obligatiile militare, eliminarii discriminarilor privind varsta sau avand la baza diferentele intre femei si barbati, actuala legislatie trebuie modificata dupa cum urmeaza:
- Modificarea Art. 3, alineatul (5) din Legea nr. 446/2006 privind pregătirea populaţiei pentru apărare modificata si completata cu Legea nr. 128/2012, trebuie reformulat astfel: "La declararea mobilizării şi a stării de război sau la instituirea stării de asediu, îndeplinirea serviciului militar în calitate de militar în termen devine obligatorie pentru toti bărbaţii şi femeile cu vârste cuprinse între 20 şi 63 de ani, care îndeplinesc criteriile pentru a îndeplini serviciul militar." Modificarea in cauza va respecta astfel si prevederile Art. 15 din Legea Nr. 45 din 1 iulie 1994 a apararii nationale a Romaniei care precizeaza ca "Resursele umane se constituie din intreaga populatie apta de efort pentru apararea nationala", si nu doar din barbati sau doar din femei, unii pana in 35 de ani, si altii pana in 63 de ani.
Alternativa la aceasta revendicare? Survine de la sine! Eliminarea completa a oricarei obligatii militare pt. militarii in rezerva (desfiintarea acestui concept), precum si eliminarea obligatiei de efectuare a serviciului militar ca militar un termen la declararea mobilizării şi a stării de război sau la instituirea stării de asediu. Situatie in care sarcinile de aparare a patriei, raman exclusiv pe umerii militarilor in activitate si care in conditiile revendicarii Nr. 6] vor munci constiinciosi pt. apararea patriei de luni pana vineri, intre orele 08.00-16.00, tot la fel cum lucreaza si ceilalti cetateni si viitori contributori "unitari". Pare exagerat, nu? Nu si pentru politicienii sau diversi alti opozanti ai militarilor, care au pretins si inca pretind faptul ca nu trebuie sa fie diferentieri intre militari si alti cetateni! Atunci, sa nu fie!
[Nota. Articolul buclucas (modificat) cu Nr. 86 din Legea nr. 80/1995 (Statutul cadrelor militare (modificat de pct. 25 al art. I din Legea nr. 53 din 21 aprilie 2011) a fost introdus in contextul desfiintarii pensiilor militare. In varianta originala, varstele pe clase de evidenta au fost cele precizate in art. 92 - varianta originala si care a fost mai mult decat OK d.p.d.v. al eficientei militare, fiind aici. Modificarea din anul 2011 care este pur si simplu artificiala si intocmita "pe genunchi", prezinta si elemente de stupiditate. Unul este acela ca in caz de campanie/mobilizare/razboi, putem avea locotenenti si sergenti tineri pe stil Lt. Columbo cu varsta de 62 de ani. Dar cel mai notoriu este acela ca in baza Legii nr. 263/2010 (a pensionarii unitare), varsta de pensionare a cadrelor militare se prelungeste gradual an de an, si va fi stabilizata la 60 de ani. Acest fapt inseamna ca dispar clasele I si II de evidenta in rezerva, unde varsta maxima este de 60 de ani. Cu alte cuvinte, cadrele militare care se vor pensiona la varsta de 60 de ani, intra direct in clasa a III-a de evidenta, nemaiexistand in viitor rezervisti in primele 2 clase de evidenta. Concluzia este aceea ca in urma desfiintarii pensiilor militare de stat coroborate cu modificarile impuse de pct. 25 al art. I din Legea nr. 53 din 21 aprilie 2011, rezerva armatei a fost pusa pe butuci, devenind in scurt timp complet nefunctionala].
10]. Revendicare-şoc! Solicitam pentru toti cetatenii romani care care detin un grad militar - de la soldat/gradat, pana la general, acordarea soldei de grad in conformitate cu gradul militar pe care legislatia in vigoare pretinde ca persoanele in cauza il detin. Este un subiect sensibil care vizeaza nu doar cadrele militare sau pe soldatii si gradatii profesionsiti in activitate, ci pe orice cetatean care detine un grad militar, indiferent ca acesta se afla in activitate sau in rezerva (retragere).
In ceea ce priveste cadrele militare, in conformitate cu Art. 2 si 3 din Legea nr. 80/1995 (Statutul cadrelor militare, rezulta fara echivoc faptul ca gradele militare sunt unice, atat pt. cadrele militare in activitate, cat si pt. cadrele militare in rezerva/retragere. In conformitate cu Art. 4 din legea mentionata, rezulta tot fara echivoc faptul ca diferenta intre cadrele militare in activitate fata de cele in rezerva/retragere, nu consta in vreo diferenta inte gradele militare, ci doar intre situatiile in care se afla cadrele militare in ceea ce priveste atributiile pe linie militara, atributii care pot fi: in activitate, in rezerva sau in retragere. Pe cale de consecinta, nu exista diferente (si este normal sa nu existe) intre gradul militar al unui maior (de exemplu) in activitate, si al unui maior de (exemplu) in rezerva. Gradele militare sunt perfect egale. Prin urmare, nu gradul militar este in activitate sau in rezerva, ci doar persoana care detine un astfel de grad poate fi in activitate sau in rezerva. Ce difera pana la urma? Exact ce prevede Art. 4 din din Legea nr. 80/1995 (Statutul cadrelor militare: situatia in care se afla un militar- respectiv atributiile pe linie militara, si nu gradul militar al acestuia! In ceea ce priveste soldatii si gradatii romani, situatia este identica!
In acest mod, ajungem la Legea nr. 284/2010 (a salarizarii unitare) - unde sunt precizate si valorile financiare ale gradelor militare! Si care toate au valori mai mari decat zero, dupa cum este si firesc! Niciunul dintre cei in rezerva (retragere) nu putem pretinde ca detinem ceva cum ar fi un grad militar, dar care sa aiba valoarea financiara zero, intrucat inseamna ca nu detinem nimic! Problema fundamentala este urmatoarea: desi gradele militare sunt unice atat pt. militare in activitate, cat si pt. cei in rezerva (retragere), niste neghiobi (politici) le-au stabilit o valoare mai mare decat zero pt. militarii in activitate, si egala cu zero pt. militarii in rezerva (retragere). Ori, in lumea normala nu exista ca un acelasi bun (produs, etc.) - de exemplu gramul de aur, sa valoreze simultan si 140 lei si zerolei! La fel este si cu gradele militare! Valoarea financiara a acestora este stabilita in Legea nr. 284/2010 (a salarizarii unitare). Extrasul din legea mentionata cu valorile financiare ale gradelor militare care trebuie achitate in mod distinct militarilor, fara sa conteze daca acestia sunt in activitate sau in rezerva (retragere) este cel de mai jos!
Rezervisti, cat valoreaza gradul vostru militar in acest moment? |
Revendicarea este urmatoarea: achitarea soldei de grad oricui detine un grad militar in Romania, in conformitate cu valorile financiare prevazute in Legea nr. 284/2010 (a salarizarii unitare). Nu doar cadrelor militare si nu doar numai soldatilor si gradatilor profesionisti in activitate, ci si cadrelor militare in rezerva/retragere, soldatilor si gradatilor profesionisti in rezerva/retragere, si nu numai: ci si tilicarilor (scuze pt. termen - este menit in a reliefa faptul ca si acesti oameni au grade militare) care au indeplinit serviciul militar obligatoriu, si care (inca) fac parte din rezerva armatei. Gradele militare fiind unice, acestea trebuie sa aiba aceeasi valoare financiara, indiferent de situatia in care se afla militaruli in cauza, caz in care nu pot exista concomitent si grade militare cu valorea financiara mai mare de cat nula (militarii activi), si grade militare cu valoarea financiara zero (militarii in rezerva/retragere), fiind evident ca militarii in rezerva/retragere nu detin la acest moment niciun grad militar, nici macar de soldat!
Varianta flexibila? Se regaseste in finalul punctului anterior! Rezervistul cu grad militar avand valoarea financiara zero, nu este un militar real, ci doar unul virtual. Prin urmare si rezerva Armatei Romaniei este la acest moment tot virtuala!
11]. Revendicare-şoc! Este ultima, dar in realitate constituie baza tuturor revendicarilor-soc de la punctele precedente. Revendicarea consta in abrogarea din Constitutia Romaniei a prevederilor lit. a), din cadrul aln. (2) de la art. 42, conform carora:
"(2) Nu constituie muncă forţată:
a) activităţile pentru îndeplinirea îndatoririlor militare, precum şi cele desfăşurate, potrivit legii, în locul acestora, din motive religioase sau de conştiinţă";
De remarcat 2 lucruri la art. 42 din Constitutia Romaniei! In primul rand, formularea neaos romaneasca a intregului art. 42 din Constitutia Romaniei! Munca fortata este interzisa, dar daca este indeplinita de militari nu mai este considerata munca fortata, desi este realmente tot munca fortata. In al 2-lea rand, asocierea militarilor cu detinutii privind interzicerea unor drepturi fundamentale! Sa citim:
ARTICOLUL 42
(1) Munca forţată este interzisă.
a) activităţile pentru îndeplinirea îndatoririlor militare, precum şi cele desfăşurate, potrivit legii, în locul acestora, din motive religioase sau de conştiinţă;
b) munca unei persoane condamnate, prestată în condiţii normale, în perioada de detenţie sau de libertate condiţionată;
Cu detinutii este de inteles, dar in privinta militarilor, incepand cu anul 2011 respectiva prevedere nu se mai justifica a exista in Constitutie! Prevederea a fost inclusa in Constitutie intr-un anumit context legislativ, respectiv in conditiile in care militarii romani beneficiau de o lege speciala de salarizare si de o lege speciala de pensionare, ceea ce a determinat existenta unui echilibru cetatenesc intre obligatia impusa militarilor prin Constitutie de a presta munca fortata (si care constituie o discriminare evidenta a militarilor in raport cu ceilalti cetateni, discriminare demna de studiu de caz la C.E.D.O.), si drepturile legislative ale acestora concretizate in legea speciala de salarizare si legea speciala de pensionare care au avut rolul sa compenseze dezechilibrul creat de Constitutie! Echilibrul a fost insa anulat in anul 2011 prin abrogarea atat a legii speciale de salarizare, cat si a legii speciale de pensionare, urmarea fiind exact ce rezulta din revendicarile nr. 6-11: toti cetatenii romani au drepturi si obligatii egale in fata legilor si a Constitutiei, cu exceptia militarilor romani, ale caror drepturi sunt limitate esential in raport cu ceilalti cetateni, fara nicio compensatie in schimb!
REZUMATUL PACHETULUI 1 DE REVENDICARI IN CAZUL NEINTRODUCERII PENSIILOR MILITARE DE STAT