(preluare de pe 'net.)
APEL CĂTRE
OSTAȘI !
Mă adresez, cu respect și încredere, ostașilor, de la soldat la general, atât
activi, cât și rezerviști și în retragere, din toate structurile Sistemului
Național de Apărare, tuturor celor care au îmbrăcat sau încă mai îmbracă haina
militară!
Mă
adresez celor care consideră Armata și întregul organism militar, în ansamblul
lor, ca fiind o FORȚĂ respectabilă, pusă în slujba Poporului Român și României!
Mă
adresez celor care sunt încă sub juramânt și drapel!
Camarazi,
De 26 de ani, din cauza iresponsabilității conducătorilor noștri, de la toate
nivelurile, asupra noastră planează stigmatul vinovăției și al neputinței.
Vinovăție, deoarece pentru câțiva simțiți iresponsabili și incompetenți,
Armata, în ansamblul ei este condamnată, mai voalat sau mai direct pentru
crimele din ’89. Aceasta, în condițiile în care, dacă se dorea cu adevărat, se
puteau indica, fără putere de tăgadă, acei câțiva care au greșit…și se mergea
mai departe…dar nu s-a vrut și plătim cu toții. Până când? O parte dintre acei
“smintiți” au fost avansați și promovați, deși au compromis ONOAREA și
DEMNITATEA militară. Neputința, deoarece în ciuda acțiunilor indubitabile în
folosul poporului și țării, Armata a fost tratată cu dispreț de conducătorii
vremelnici, a fost marginalizată sistematic, prin subfinanțare și politizare la
vârf. Iar ea, ca instituție de forță, nu a reacționat pe măsură. De ce?
Deoarece, cu mici excepții, cei care au avut prerogativele conducerii s-au
dovedit fățarnici, duplicitari și chiar trădători, abandonând valorile supreme
ale Armatei, mulțumindu-se cu favoruri mărunte, stele, trese, titluri și cu
funcții nemeritate. De ce? Deoarece foarte mulți dintre cei cu adevărat
competenți, militarii de carieră de toata isprava, au ales confortul și
stabilitatea, alteori schimbarea. Mulți au acceptat să părăsească “sistemul”
sau au fost fortați s-o facă, lăsând în urmă un organism bolnav, aidoma
societății din care Armata își trage seva și puterea, legitimitatea și
sprijinul. Au fost demonetizate și batjocorite spiritul de castă, patriotismul,
dar în special onoarea și demnitatea militară.
Suntem
noi, militarii, o castă care să fie manipulată și umilită la nesfârșit?
Oricât am acuza scenarii
și conspirații mondiale, dar fără a le ignora, răul cel mai mare, produs în
ultimul sfert de secol acestei țări și poporului său, își are rădăcinile aici,
în interior. Acest lucru a fost posibil din cauza lipsei de implicare a
oamenilor de calitate și de bună credință, a patrioților adevărati, din toate domeniile.
Dar și a convingerii, greșite în opinia mea, că alții trebuie s-o facă.
Armata
a încetat să-și asume rolul de Apărare a țării! Oamenii politici, dar în
special guvernanții, i-au dat o altă întrebuințare, i-au deturnat misiunea
sacră. Au trimis trupe în teatre de operații de peste mări și zări. Au asistat
cu fățărnicie la defilare. Au compromis programele de pregatire și înzestrare.
Ostașii noștri si-au lăsat sângele pe meleaguri străine. Armata și-a pierdut
rolul de echilibru și descurajare regională. Dar asta e problema istoriei și a
justiției, probabil.
Rezultatul:
avem o țară cu care greu ne mai putem mândri, o populație segregată și
nefericită, dezrădăcinată, în majoritate pauperizată, cu mari probleme de
educație și sănătate, lipsită de viitor. Deși “în Europa” și în NATO, nu reușim
să găsim direcția și forța de a intra cu adevărat între țările moderne,
civilizate, prospere. Avem o Armată după “chipul” societății românești:
bolnavă, slab educată, lipsită de tehnologie, incapabilă să facă față
amenințărilor prezente și viitoare.
Cei care ne-au
“pastorit” sau încă o mai fac ne-au mințit, ignorat, furat, bajocorit, ne-au
trădat, pe noi ca militari și nația română întreagă…E timpul și sper că nu e
prea tarziu, să ne ridicăm și să spunem răspicat, GATA!
E timpul să ne întoarcem
la începuturile democrației, în anul de grație 1990 și “cu mintea românului cea
de pe urmă”, să stabilim ce am greșit, să dăm startul reconcilierii și să
îndreptăm lucrurile…cât încă se mai poate…
Camarazi,
Cei
care au avut interesul să ne dezbine, să ne slăbească, pe unii chiar să-i
omoare prematur, trebuie să înțeleagă că suntem o FORȚĂ, iar FORȚA rezidă în
UNITATEA noastră. Vă propun să lăsăm orgoliile, egoismul și interesele meschine
și să ieșim din casă pe 24 ianuarie 2016, adică de ZIUA UNIRII, pentru a dovedi
că suntem militari adevărați, capabili și hotărâti să reacționeze și alături
sau în fruntea societății civile, să schimbe obiceiurile proaste ale
guvernanților și aleșilor în toate garnizoanele! La structurile reprezentative
ale guvernului și parlamentului, din teritoriu (pentru cei care nu vin la
Bucuresti). Civilizat și demn, aspru și determinat! Punând mai presus de orice
ONOAREA militară! Respingând orice formă de provocare!
Dacă
nu ne apărăm singuri ONOAREA și DEMNITATEA militară, drepturile și obligațiile
noastre, NIMENI nu o va face. Cadrele active, neavând dreptul legal, cadrele în
retragere fiind la o vârstă (poate) prea înaintată, rolul de “detașament
precursor” revine rezerviștilor.
Refuzăm această misiune
nobilă?
Refuzăm mobilizarea?
Raspunsul de ZIUA UNIRII
!
Cei
dintre noi care se lamentează că prin acțiunile noastre “nu se rezolvă nimic”,
cei care se simt nereprezentați de sindicate, asociații și federații, trebuie
să-și învingă comoditatea și să își arate intențiile, hotărârea, dar și
capacitatea de a schimba lucrurile. Pentru că nu există categorie
socioprofesională mai aptă ca noi, militarii, să lupte. Trebuie doar să ne
(re)organizăm și să trecem la treabă. Iar de ZIUA UNIRII din acest an poate fi
ÎNCEPUTUL! Nu e momentul ideal, nu e calea pe care militarii să-si rezolve
problemele, dar dacă vom alege căldura sobei, ratăm cu siguranță ultimul tren.
Cei
care totusi, din motive obiective, nu pot participa la acțiunile noastre să ne
susțina așa cum pot, de la distanță și în mediul virtual, iar noi le vom fi
recunoscători!
Mă
adresez, cu respect și încredere, în mod special rezerviștilor valizi din
Bucuresti, afiliati sau nu:
Veniți
în Piața Victoriei de ZIUA UNIRII, începând cu ora 10.00! Noi trebuie să fim
“fruntea”. Să arătăm militarilor din țară și tuturor cetățenilor că suntem mai
mult decât niște “boșorogi burtoși și blazați”, că merităm cu prisosință pensii
militare de stat (nu speciale), că prin venele noastre încă mai curge sânge
românesc și nu avem de gând să plecăm din această lume fără să fim siguri că
lăsăm țara pe mâini bune.
Veniți
să protestăm pașnic, pentru ONOARE și DEMNITATE MILTARĂ!
Veniți
cât mai mulți!
Veniti,
ACUM ori NICIODATĂ!
Cu stimă și încredere,
Col. (r) Edmond Milea
Ofițer român în rezervă,
neafiliat sindicatelor, asociațiilor și partidelor, sătul să stea deoparte .
