LECTIE DE ISTORIE
de Nicolae Dragusin
Mi-a rămas săpat în minte de pe când copil eram
Că sunt Om, că am o tară si o Limbă si un Neam
Că-n adâncul gliei sfinte stau de veacuri motii mei
Că din ei răsare pâinea si prin mine trăiesc ei
Valuri tulburi de uitare peste mortii mei se-asează
Limba nu ne mai e limbă, tara nu mai este trează
Azi ne-nvată imbecilii intereselor perfide
Cum să ne uităm eroii si să venerăm partide
Cum să cântărim istoria si s-o vindem pe bucăti
Cum să facem Mall-uri, vile, scotând piatra din cetăti
Pe Vlad Tepes cum să-l facem personaj de film de groază
Capul lui Mihai Viteazul în dolari cât valorează
Ne învată idiotii că Bălcescu a fost las
Si că Decebal batrânul a fost un sinucigas
Cum de s-a ajuns aicea ca să vină fiii ploii
Nesimtiti cât să-si permită a ne ponegri eroii?
Niste dascăli mediocri ce-au citit minciuni sfruntate
Si ni le aruncă-n fată ca pe legi adevărate
Bieti defăimători de stirpe, lacomi si periculosi
Ce-am fi noi fără istorie? Ce-ar fi ei fără strămosi?
Fără urletul lui Horea am fi sclavi si azi pe roată
Iară hunii din pustiuri nobilime elevată!
Fara palosul lui Stefan am fi pasalâc turcesc
Robi umili care cu grâne tot Islamul îl hrănesc!
Dacă nu muream in luptă la Neajlov si la Rovine
N-am mai fi avut biserici unde neamul să se-nchine!
Nu trecurăm peste veacuri ca o natie coruptă
Ci cu aspre sacrificii, si cu jertfă, si cu luptă!
Si a trebuit adesea, spre a ne salva norodul
Sângele lui Brâncoveanu să inunde esafodul
Trupul lui Ioan Cumplitul să se sfâsie-n bucăti
Umărul lui Avram Iancu să se sfarme de cetăti
Plânsul lui Vladimirescu să răsune din fântâni
Ca un preambul la imnul ”Desteptati-vă români”
Fierul scos din pieptul tării ne-a fost arma si necazul
Si coroană pentru Doja, si baltag pentru Viteazul
Muntii nostri aur poartă, am putea să fim bogati
Insă nu ne sunt salvare, ci motiv să fim prădati
Biciuiti de monstrii vremii si răpusi de neputintă
Am trecut peste milenii cu sperantă si credintă
Si-am nădăjduit că poate neamul nostru într-o zi
Printre alte mândre neamuri ca o stea va străluci...
Astăzi... cine ni-s eroii? Cine-i gata ca să moară
Pentru sfânta Libertate, pentru neam si pentru tară?
Grosii si libidinosii, snobii si analfabetii,
Banii multi si burta plină, pentru ei sunt sensul vietii
Niste lacomi fără scoală, niste scârbe, niste javre
Care pentru-o spagă calcă fără milă pe cadavre
Parlamentul Europei ne-a cerut reprezentantii
Si-am trimis toti imbecilii, proastele si arogantii
Să ne facă de rusine cerând mită pe la toti
Si să fim priviti prin dânsii ca o natie de hoti
Poticnindu-se-n discursuri insipide si banale
Fără dictie sau noimă, cu greseli gramaticale
Pitipoanca plângăcioasă sau tribunul făcând spume
Sau ciobanul fără carte să ne reprezinte-n lume?Unde ne e azi mândria? Unde ne e azi curajul
De-ai lua de ciuf, de guler, si-a spăla cu ei pavajul?
Nu mai sunt eroi in tară, oameni demni si responsabili
Să ia frâiele în mână de la viermii incapabili?
Creierele geniale sunt trimise la străini
Spre-a nu-i încurca la furturi pe-acesti avortoni cretini
Cincisprezece milioane, câti am mai rămas prin tară
Să fim pentru haimanale animale de povară
Să muncim pe brânci o lună iar ei să ne dea salar
Cam cât lasă ei pe seară spagă la vreun ospătar
Nu mai vreau să văd prin blocuri cum ne mor de frig bunicii
Si nici mame disperate, ”ce le dau la ăia micii”
Nu mai vreau să-mi văd părintii dependenti de tratamente
Si cu banii pentru hrană cumpărând medicamente
Nu mai vreau să-mi văd sotia umilită la ghisee
Sau copilul dat afară, că-i sărac, de prin licee
Ca o boala fără leacuri, ca un cataclism mă sperie
Cum trăiesc în lux netotii iar capabilii-n mizerie
Eu astept Reînvierea, când din marile morminte
Vor iesi din nou Eroii înarmati c-un bici fierbinte
Si vor face curătenie printre cei ce ne-au furat
Spre a fi din nou în lume Neamul Binecuvântat!
FEBRUARIE 2014
de Nicolae Dragusin
Mi-a rămas săpat în minte de pe când copil eram
Că sunt Om, că am o tară si o Limbă si un Neam
Că-n adâncul gliei sfinte stau de veacuri motii mei
Că din ei răsare pâinea si prin mine trăiesc ei
Valuri tulburi de uitare peste mortii mei se-asează
Limba nu ne mai e limbă, tara nu mai este trează
Azi ne-nvată imbecilii intereselor perfide
Cum să ne uităm eroii si să venerăm partide
Cum să cântărim istoria si s-o vindem pe bucăti
Cum să facem Mall-uri, vile, scotând piatra din cetăti
Pe Vlad Tepes cum să-l facem personaj de film de groază
Capul lui Mihai Viteazul în dolari cât valorează
Ne învată idiotii că Bălcescu a fost las
Si că Decebal batrânul a fost un sinucigas
Cum de s-a ajuns aicea ca să vină fiii ploii
Nesimtiti cât să-si permită a ne ponegri eroii?
Niste dascăli mediocri ce-au citit minciuni sfruntate
Si ni le aruncă-n fată ca pe legi adevărate
Bieti defăimători de stirpe, lacomi si periculosi
Ce-am fi noi fără istorie? Ce-ar fi ei fără strămosi?
Fără urletul lui Horea am fi sclavi si azi pe roată
Iară hunii din pustiuri nobilime elevată!
Fara palosul lui Stefan am fi pasalâc turcesc
Robi umili care cu grâne tot Islamul îl hrănesc!
Dacă nu muream in luptă la Neajlov si la Rovine
N-am mai fi avut biserici unde neamul să se-nchine!
Nu trecurăm peste veacuri ca o natie coruptă
Ci cu aspre sacrificii, si cu jertfă, si cu luptă!
Si a trebuit adesea, spre a ne salva norodul
Sângele lui Brâncoveanu să inunde esafodul
Trupul lui Ioan Cumplitul să se sfâsie-n bucăti
Umărul lui Avram Iancu să se sfarme de cetăti
Plânsul lui Vladimirescu să răsune din fântâni
Ca un preambul la imnul ”Desteptati-vă români”
Fierul scos din pieptul tării ne-a fost arma si necazul
Si coroană pentru Doja, si baltag pentru Viteazul
Muntii nostri aur poartă, am putea să fim bogati
Insă nu ne sunt salvare, ci motiv să fim prădati
Biciuiti de monstrii vremii si răpusi de neputintă
Am trecut peste milenii cu sperantă si credintă
Si-am nădăjduit că poate neamul nostru într-o zi
Printre alte mândre neamuri ca o stea va străluci...
Astăzi... cine ni-s eroii? Cine-i gata ca să moară
Pentru sfânta Libertate, pentru neam si pentru tară?
Grosii si libidinosii, snobii si analfabetii,
Banii multi si burta plină, pentru ei sunt sensul vietii
Niste lacomi fără scoală, niste scârbe, niste javre
Care pentru-o spagă calcă fără milă pe cadavre
Parlamentul Europei ne-a cerut reprezentantii
Si-am trimis toti imbecilii, proastele si arogantii
Să ne facă de rusine cerând mită pe la toti
Si să fim priviti prin dânsii ca o natie de hoti
Poticnindu-se-n discursuri insipide si banale
Fără dictie sau noimă, cu greseli gramaticale
Pitipoanca plângăcioasă sau tribunul făcând spume
Sau ciobanul fără carte să ne reprezinte-n lume?Unde ne e azi mândria? Unde ne e azi curajul
De-ai lua de ciuf, de guler, si-a spăla cu ei pavajul?
Nu mai sunt eroi in tară, oameni demni si responsabili
Să ia frâiele în mână de la viermii incapabili?
Creierele geniale sunt trimise la străini
Spre-a nu-i încurca la furturi pe-acesti avortoni cretini
Cincisprezece milioane, câti am mai rămas prin tară
Să fim pentru haimanale animale de povară
Să muncim pe brânci o lună iar ei să ne dea salar
Cam cât lasă ei pe seară spagă la vreun ospătar
Nu mai vreau să văd prin blocuri cum ne mor de frig bunicii
Si nici mame disperate, ”ce le dau la ăia micii”
Nu mai vreau să-mi văd părintii dependenti de tratamente
Si cu banii pentru hrană cumpărând medicamente
Nu mai vreau să-mi văd sotia umilită la ghisee
Sau copilul dat afară, că-i sărac, de prin licee
Ca o boala fără leacuri, ca un cataclism mă sperie
Cum trăiesc în lux netotii iar capabilii-n mizerie
Eu astept Reînvierea, când din marile morminte
Vor iesi din nou Eroii înarmati c-un bici fierbinte
Si vor face curătenie printre cei ce ne-au furat
Spre a fi din nou în lume Neamul Binecuvântat!
FEBRUARIE 2014
