marți, 28 iulie 2015

29 iulie - ZIUA IMNULUI NATIONAL !



29 iulie - Ziua  Imnului NATIONAL !

Cu prilejul aniversarii acestei zile, adresez membrilor de sindicat din Filialele Muntenia Sud si Echipei de conducere a SCMD, urari de sanatate si chemarea la intarirea unitatii noastre, pentru apararea drepturilor , onoarei si a demnitatii noastre!

La Multi Ani !

Vicepresedintele CD/Coordonator
Presedintele Filialei Pitesti
Colonel Victor Popescu

luni, 27 iulie 2015

S-A INCHEIAT CALVARUL CELOR 6 ANI DE ABUZ SI NEDREPTATI!



I N F O R M A R E 

Catre,
FILIALELE DIN ZONA GEOGRAFICA, MUNTENIA SUD!

Astăzi 27 iulie 2015 ora 15.00 a fost publicată în Monitorul Oficial nr 556 / 2015, Legea pensiilor militare și decretul de promulgare al acesteia.
 
VICEPRESEDINTE CD/ Coordonator
Presedintele Filialei Pitesti
Colonel Victor POPESCU

duminică, 26 iulie 2015

1 AUGUST - LA MULTI ANI ARMEI TANCURI!








1 August - LA MULTI ANI

ARMEI  TANCURI !


 La inceputul  anului 1919, Ministerul de Război al Armatei Romane, in baza analizei conflictelor militare desfasurate sau in curs de desfasurare din Europa, din alte Teatre de Operatii militare din lume, si a contractului incheiat de guvernul roman cu cel francez privind achizitionarea unor care de lupta noi, la 1 august 1919( in alte documente este mentionata data de 1 octombrie 1919 ), se pun bazele infiintarii primului BATALION de CARE de LUPTA - PRIMA SUBUNITATE SCOLARA, a armei TANCURI, in garnizoana Mihai Bravu( intre Bucuresti si Giurgiu ).
La scurt timp după înfiinţarea batalionului, constatându-se că terenul de instrucţie de la Mihai Bravu nu era propice desfăşurării instrucţiei, fiind aproape complet desfundat, inexistenţa unui drum de acces, dar şi greutăţile existente în cazarea oamenilor (spaţiul insuficient asigurării funcţionării atât a şcolii, cât şi a unităţii operative), s-a propus ca subunitatea de tancuri să fie mutată într-o altă garnizoană. Generalul Ion Răşcanu, ministru de război în acea perioadă, vizitând batalionul şi „constatând starea de lucruri mai sus expusă, ordonă ca aceasta să-şi schimbe reşedinţa la Târgovişte, în cazarma regimentului 10 Roşiori”. La 4 decembrie 1919, batalionul a început deplasarea către Târgovişte, iar la 6 decembrie, ca urmare a măsurilor organizatorice adoptate de comanda subunităţii, acesta era instalat în noua cazarmă.
 Nevoile operaţionale reale ale armatei României Mari in raport cu nivelul de dezvoltare al armei tancuri in aproape toate tarile occidentale ale Europei, impun nu numai o analiza elaborata a situatiei, dar si certitudinea ca,  existenţa  unui singur  batalion de care de luptă,  era  insuficientă. Drept urmare începând cu data 1 ianuarie 1921, prin Înalt Decret nr. 5488 din 25 decembrie 1920 s-a trecut la înfiinţarea primei UNITATI de TANCURI din armata română, prin transformarea Batalionului Care de Luptă, în Regimentul Care de Luptă, organizat pe doua batalioane. Garnizoana noii unităţi a fost stabilită în oraşul Târgovişte.
In noile conditii de organizare, planificare si desfasurare a instructiei speciale pentru tanchisti si instructiei generale pentru celalalte arme, Regimentul Care de Luptă ,intra intr-o noua etapa de conceptie si desfasurare a misiunilor de lupta incredintate . Aceasta a impus ca în martie 1928 să se înfiinţeze în cadrul unităţii „biroul instrucţiei”, care avea ca atribuţii: studierea şi pregătirea directivelor generale pentru desfasurarea  instrucţiei în corp; studierea şi pregătirea aplicaţiilor pe hartă şi în teren pregătirea programului diferitelor trageri cu tot armamentul regimentului, urmărirea şi semnalarea la timp a modului executării programului de instrucţie de către unităţi.
În luna mai 1929 Regimentul Care de Luptă, primeste  Drapelul de luptă. Festivitatea a avut loc la Târgovişte, în curtea cazărmii regimentului, în prezenţa întregului efectiv al unităţii. Cu această ocazie, comandantul s-a adresat militarilor tanchişti, chemându-i să păstreze cu cinste şi onoare Drapelul de luptă al unităţii şi să-l apere cu preţul sacrificiului suprem.
În perioada 1936 - 1937, regimentul a fost inzestrat  cu maşini de luptă moderne, importate din Cehoslovacia. Ca urmare a sporirii numărului de tancuri, regimentul este organizat pe trei batalioane. In raport cu tehnica militara din dotare, batalioanele au fost denumite astfel:  Batalionul 1 Care de Luptă „Renault”, Batalionul 2 Care de Luptă „R2” (România 2) şi Batalionul 3 Care de Luptă „R2”, ( (carele de luptă R.2 erau fabricate în uzinele Skoda din Cehoslovacia ).
Evoluţia structurilor de organizare, acumulările şi transformările care au avut loc în evolutia armei,  noile realităţi politico-militare europene, au determinat factorii de decizie ai conducerii militare superioare a ţării, sa ia hotararea infiintarii unor noi subunitati si unitati de care de lupta. Evaluările făcute,aveau la bază, pe de o parte, posibilitatea economico-financiară a statului român în perioada 1930-1940, precum şi un plan de reorganizare a armatei, întocmit odată cu numirea generalului Ion Antonescu în funcţia de Sef al Marelui Stat Major, la 1 decembrie 1933.  La 20 aprilie 1934, Ion Antonescu semneaza  raportul de dezvoltare si  „Instrucţiunile pentru motorizarea armatei”, document istoric  pentru crearea unor noi unităţi şi mari unităţi de care de luptă în armata română şi înzestrarea lor cu tehnică de luptă modernă. Prin aplicarea noii legi urma să se înfiinţeze încă patru noi regimente de care de luptă. În realitate însă, a fost înfiinţat doar Regimentul 2 Care de Luptă, la 1 noiembrie 1939, avand  garnizoana la Târgu Mureş. Cauzele economice nefavorabile existente in aceasta perioada de timp, cât şi disputele între adepţii liniei conservatoare, susţinători ferventi ai menţinerii vechilor structuri organizatorice ale armatei, şi cei ai reformelor , reprezentaţi, din păcate, in numar mic în Consiliul Superior al Armatei, determina inevitabil, un proces de incetinire a dezvoltarii armei tancurilor in Armata Romaniei Mari. Parte integrantă a amplului proces de reorganizare şi modernizare a trupelor de uscat, perfectionarea structurilor de organizare a carelor de lupta, a continuat si  s-a amplificat în mod deosebit in perioada pregatitoare a celui de-al doilea război mondial, conditii in care, se infiinteaza prima Mare Unitate din armata romana - Brigada 1 Motomecanizata .
Incepand cu 1941, evolutaia trupelor de tancuri din armata romana, cunoaste mai multe etape de actiune si dezvoltare, raportate la situatia generala concreta a armatei, in contextul politic, economic si strategic- militar al tarii astfel :
I. ETAPA DOCTRINEI DE ACTIUNE si REORGANIZARE:
1. În timpul campaniei din 1941 pentru eliberarea Basarabiei, trupele de blindate au acţionat conform doctrinei germane, ca Uniti de Soc;
2. In operatia armata de cucerire a Odesei, trupele de tancuri din Armata 4 romana , trupele de tancuri au fost folosite pe subunităţi distincte, în sprijinul trupelor de infanterie. Deoarece militarii români nu erau instruiţi pentru  acest tip de actiuni de  luptă, deseori tancurile au rămas fără sprijin apropiat, sporind gradul de vulnerabilitate in fata vânătorilor de tancuri sovietici . Ca urmare, trupele au suferit pierderi importante, diminuand semnificativ capacitatea de luptă;           3. Urmare a participarii in  bătălia de la Stalingrad si a noilor conditii de adaptare a dispozitivelor de lupta la specificul actiunilor de lupta, batalioanele  de tancuri din armata romana se reorganizeaza ,fiecare batalion avand in compunere, câte o companie de tancuri mijlocii, fiecare companie de tancuri cu cate 11 tancuri T-3 şi T-4;                                                                 4. La 28 octombrie 1943 s-a votat legea pentru reorganizarea forţelor armate care prevedea, şi organizarea trupelor de tancuri;                                                                                                  5. La 1 noiembrie 1943, s-a infiintat  Comandamentul Trupelor Motomecanizate, structura cu atributii in  coordonarea şi conducerea trupelor motomecanizate din armata română. In cadrul acestui comandament, se pun bazele REZERVEI  Diviziei 1 blindată, numită Dvizia 1 blindată-instrucţie, dotată cu tehnică de luptă de provenienţă germană;
  6.  Incepând cu 26 aprilie 1944, Divizia 1 blindată este numită Divizia 1 blindată  <<ROMANIA MARE >>;
  7. Intre 19 si 23 august 1944, ca urmare a pierderilor catastrofale in operatia STALINGRAD si a primirii ordinului de retragere din lupta, Divizia 1 blindata , a fost capturata aproape in intregime. In urma protocolului secret româno-sovietic semnat la 26 octombrie 1944, armata română a fost obligată să desfiinţeze o serie de comandamente, mari unităţi  şi unităţi, inclusiv  Divizia 1 blindată „ROMÂNIA MARE”.
II. ETAPA DE TRANSFORMARE, DEZVOLTARE si RESTRUCTURARE IMPUSA:
1. După  30 decembrie 1947, procesul de transformare  a armatei române,  început chiar de la 23 august 1944, a intrat într-o nouă fază, dupa  aproape un deceniu de influenta sovietica;
2. In perioada 1948 - 1968 transformarile  structurilor de conducere existente la nivel central, au loc concomitent cu cele din organizarea, inzestrarea si instruirea trupelor;                        3. Tot in aceasta perioada, asistam la o avalansa a "Conceptiei Sovietice"de pregatire a trupelor se tancuri in armata romana. Ca exemplu, in 1953 , MSt.M , a tiparit si distribuit  unităţilor subordonate Comandamentului Trupelor Blindate , un număr de 895 de broşuri sovietice privind lupta (operaţia) de apărare şi ofensivă a armatei, instrucţiuni generale asupra tancurilor şi a proprietăţilor tehnice şi de luptă etc. In acelasi timp, prin presiunile facute pentru  organizarea şi funcţionarea Comandamentului de Tancuri, se  solicitau diferite materiale pentru pregătirea cadrelor, desfăşurarea instrucţiei şi asigurarea tehnică de specialitate, arătându-se că: „… mai urgent decât toate este însă obţinerea de materiale vechi necesare formării cadrelor pentru învăţarea noului material şi al literaturii sovietice de specialitate (tancuri şi autotunuri)”;
4. Situatia generala caracterizata de perioada 1945-1989, arata că arma tancuri, a cunoscut în armata română,o evoluţie ascendent - pozitivă şi că aceasta a reprezentat, cel puţin până acum, etapa de maximă dezvoltare  a trupelor române de tancuri, prin amploarea organizatorică specifică, cantitatea materialului, capacitatea industriei autohtone de apărare de a produce tancuri, baza materială de instrucţie, cheltuielile materiale alocate procesului de instruire a militarilor tanchişti;
5. Determinările de natură obiectivă şi subiectivă, provenind din mediul politic, economic, ideologic şi militar, au avut un impact major , in evolutia armei tancuri din armata romana si au fost caracterizate in principal de :  inregimentarea mai întâi totală, apoi parţială a doctrinei şi strategiei militare a României, in doctrina şi strategia militară a Tratatului de la Varşovia; tendinţele care s-au manifestat pe plan mondial în dezvoltarea armei tancuri; evoluţia economiei româneşti în general şi în special a industriei acesteia; trecerea la producerea de tancuri şi alte blindate, în cadrul  dezvoltării industriei naţionale de apărare; insuficienta încredere a conducerii politice a statului român în loialitatea aliaţilor din cadrul Tratatului de la Varşovia; ambiţia politică a conducătorilor ţării, în special după 1965;
6. Intrarea României în sfera de influenţă a Uniunii Sovietice a culminat din punct de vedere militar cu integrarea ei în structura  Tratatului de la Varşovia,  armata română  trebuind să accepte şi să adere la doctrina şi strategia militară,  în care fusese integrată de puterea  sovietica. , faptul că forma de bază şi principală a acţiunilor militare într-un viitor război va fi ofensiva desfăşurată cu mase mari de tancuri şi cu întrebuinţarea armei nucleare, statele membre ale Tratatului au fost nevoite să le accepte;
7. Evoluţia tancurilor în armata română a cunoscut însă şi influenţe venite din evoluţia blindatelor pe plan internaţional. Acestea s-au manifestat atât sub aspect cantitativ prin proporţionarea permanentă a numărului de tancuri din înzestrarea armatei în raport cu media numărului de tancuri existente în state de mărime comparabilă, dar, mai ales, prin îmbunătăţirea constantă a calităţii lor, chiar dacă insuficienţa resurselor nu a permis niciodată României să deţină tancuri din ultima generaţie:                                                                       8. Dupa 1977, România, a trecut la un program de dezvoltare în plan structural, organizatoric şi de înarmare fără precedent, trecandu-se  la înfiinţarea unor noi mari unităţi mecanizate şi de tancuri pe cele mai expuse direcţii strategice şi pe producerea mijloacelor destinate apărării armate a ţării în industria românească. Primul semnal de riposta al statului roman, în cazul unei agresiuni, a fost dat de conducerea politică a ţării, prim măsurile luate în plan militar. În acest sens, printre măsurile luate imediat sau la puţin timp după invadarea Cehoslovaciei a fost şi aceea de a se înfiinţa noi mari unităţi şi unităţi, iar altele să fie redislocate pe principalele direcţii ameninţate în cazul unei agresiuni armate. Procesul a inclus şi înfiinţarea celei de a doua divizii de tancuri a armatei româna, Divizia 57 Tancuri Bucuresti;
9. Momentul de criză din 1968 a declanşat,  un proces ambiţios de aplicare a unei doctrine naţionale de apărare, având drept concept fundamental „apărarea patriei de către întregul popor”. Pentru operaţionalizarea unui asemenea concept strategic, în 1968 a apărut nevoia urgentării creării unei industrii proprii de apărare a României, pentru fabricarea nu numai a armamentului uşor de infanterie, ci şi a tunurilor pentru artilerie, a tancurilor, transportoarelor blindate, avioanelor şi elicopterelor, precum şi a muniţiei aferente;
10. La sfarsitul anului 1970 si inceputul anului 1980 ,concomitent cu începerea producţiei în serie a tancului românesc, România a importat si  tancul mijlociu T – 72 din Uniunea Sovietică, unul din cele mai performante tancuri din acea perioadă din Europa;
11. Între anii 1987 şi 1988, într-un timp extrem de scurt, s-a reuşit proiectarea şi realizarea prototipului unei serii mici de 5 bucăţi, a tancului românesc TR – 125 (P 125), ca cea mai noua realizăre a experienţei cercetătorilor români şi ale industriei naţionale de apărare aflată în perioada de apogeu. Acest tanc a fost dotat  cu cele mai moderne echipamente care erau în curs de experimentare  sau asimilare în fabricaţie, de industria românească: tunul calibru 125 mm, mecanismul de încărcare automată a tunului, telemetru laser, calculator balistic, luneta pentru tragerile cu noul tun, noul proiector de tip L – 2, instalaţii de avertizare împotriva iluminării cu laser, cu fascicule electromagnetice, de lansare a grenadelor fumigene. In acelasi timp s-a reuşit experimentarea şi asimilarea noilor tipuri de muniţie pentru tun, lansatoare de grenade fumigene etc.
12.Procesul de reformă a organismului militar al României declanşat după anul 1990 a avut consecinţe nefaste asupra evoluţiei armei tancuri în armata Romaniei, Industria de aparare a Romaniei a fost practic distrusa, iar odata cu aceasta , productia de tancuri si nu numai s-a oprit !?.
Ce destin curios!

La Multi Ani Armei Tancuri!

Vicepresedinte al CD/Coordonator
Presedintele Filialei Pitesti

Colonel Victor POPESCU 

vineri, 24 iulie 2015

FELICITARI BOC, CD/SCMD SI TUTUROR MEMBRILOR DE SINDICAT CARE AU LUPTAT PANA LA CAPAT! VIATA LUNGA SI PUTERE DE LUPTA PENTRU CEI CARE VOR MERGE MAI DEPARTE, IMPOTRIVA CELOR CARE NE-AU COMPROMIS ONOAREA SI DEMNITATEA ,NE-AU UMILIT SI NE-AU DISTRUS UNITATEA , IAR MULTORA , LE-A MODIFICAT DESTINUL! SALUTAM INTERVENTIA domnului Vicepremier OPREA - INCLUSIV APRECIEREA POTRIVIT CAREIA, PENSIILE MILITARILOR NU CONSTITUIE UN PRIVILEGIU! CONSIDERAM CA IN NUMELE MORALEI NOASTRE CRESTINE, A ONOAREI SI A DEMNITATII, RESPONSABILII PRINCIPALI AFLATI TEMPORAR LA CONDUCEREA INSTITUTIILOR STATULUI DE DREPT, SA-SI CEARA PUBLIC SCUZE, PENTRU ABUZURILE SAVARSITE DE regimul politic Basescu - Boc, IMPOTRIVA CORPULUI DE CADRE MILITARE CU ACTIVITATEA IN REZERVA SI IN RETRAGERE, DIN ARMATA ROMANIEI!

                                                                                                                              

B I L A N T LA PROMULGAREA LEGII PENSIILOR MILITARE DE STAT





-         In atentia tuturor membrilor S.C.M.D. –



Doamnelor si domnilor,

Ne-au mancat 6 ani din viata! Ne-au batjocorit, ne-au insultat, ne-au supus oprobiului public, in cadrul unui razboi psihologic si de imagine fara precedent, menit sa intoarca fostul popor roman, actualmente populatie, impotriva ultimei linii de rezistenta a statului! Prin legi absurde, cu caracter retroactiv si contrare oricarui principiu de drept, ne-au luat dreptul la munca, la sanatate, la viata! Pe parcursul celor 6 ani de lupta a S.C.M.D., la fiecare victorie obtinuta de noi au inventat altceva si am luat-o de la capat. Ca in cazul victoriei din Justitie din 07.01.2011, cand am castigat “erga omnes”, desfiintand “RECALCULAREA”. Au inventat, pe loc, prin OUG 1, “REVIZUIREA” prin care ne-au spart unitatea de lupta, dand lacomilor (pe liste de nume) venituri neasteptate apoi, orgoliosilor, grade, ordine si medalii la fel de nemeritate.

Cu greu, incepand cu 2012, am obtinut, rand pe rand, sistarea executiilor financiare, revenirea la cuantumurile din 2010 si dreptul la munca iar astazi, prin noua lege, iesirea din statutul de asistati social, redobandirea calitatii de rezervist cu toate drepturile, realinierea rezervistilor la corpul activ etc. Dar nu ne putem bucura pentru ca pierderile au fost prea mari! Jumatate din cei alaturi de care am pornit la lupta, in anii 2009-2010, se odihnesc in cimitirele patriei. Au murit cu miile, ca gl. Mihail POPESCU, citind a “n”-a decizie de recalculare/revizuire, scriindu-i note de protest dictatorului, ca profesorul col. (r) Mihai IRIMIEA de la Ploiesti, ori sinucigandu-se ca mr. (r) Felician BREBAN de la Satu Mare. Noi, supravietuitorii, inclusiv lt.col. (r) Petre MORJAN, cel care si-a dat foc in fata Palatului Cotroceni, acuzand dictatura, suntem “norocosii”. Si avem datoria morala de a duce “dreptatea pana la capat”! Dumnezeu sa-i ierte pe cazutii nostri dar sa dea dreapta pedeapsa celor vinovati fata de noi si fata de Tara: basestii, bocii, predoii, seitanii, ialomitenii, bercii, videnii, bercovicii, boagiii, blagii, anastasele, vossii etc., ce-i care nu numai ca nu au fost si nu sunt pedepsiti inca, nu numai ca ranjesc din fotolii de parlamentari si primari dar, cu un tupeu tipic basist, viseaza intoarcerea la ciolan din spatele mastii liberale. Ei si uneltele lor, in roba, uniforma, sau cu legitimatie de jurnalist!

Vom lupta pana la victorie, pentru ca le suntem datori cazutilor nostri! Vom duce toate procesele pana la capat, ca sa avem cat mai multe hotarari judecatoresti favorabile, pentru ca nu se stie ce gunoaie politice vor acapara puterea, din ordin, maine si ce legi tradatoare, cu caracter retroactiv vor da, din nou, poimaine!

Vom contribui la elaborarea normelor de aplicare a legii si, doar pentru membrii de sindicat, la corecta lor aplicare. Vom contribui la proiectele legilor statutului cadrelor militare, veteranilor de razboi etc. Vom milita si dincolo de granitele Romaniei pentru respingerea criminalei si imbecilei OUG 95/2014, care proclama incheierea revolutiei la ora 12.10, in ziua de 22 decembrie 1989, cu excluderea militarilor de la orice drept de recunostinta, ba mai mult, cu incriminarea lor, pentru ca argumente sunt destule: singurii luptatori “cu rol determinant” sunt militarii si unii agenti straini coordonatori, astazi presedinti de state europene; avem nu numai 247 de morti si sute de raniti, dar primele victime ale Timisoarei, din data de 17 decembrie 1989, au fost in excusivitate militari, incepand cu primul impuscat al “revolutiei”, frt. Zduria Adrian (Timisoara – 17 decembrie 1989, ora 11.28 a.m.) etc. Luptam déjà pentru o noua si adevarata lege a sindicatelor, in deplin acord cu apartenenta noastra la UE si NATO si cu statutul de mercenari, pardon, de “profesionisti” pe care ni l-au dat. Vom urmari angajarea celor din bransa noastra, membri de sindicat, pretutindeni in Europa si in lume, si abia apoi le vom acorda intreaga asistenta privind incheierea si respectarea contractelor de munca si a drepturilor conexe.

“Tovarasii de drum”, adica cei care ni s-au alaturat exclusiv din interese meschine, personale, vor trebui sa se conformeze, sau sa-si satisfaca ambitiile si lacomia in alta parte. Unde se pot lauda, fericiti, cu tot ceea ce n-au facut si nici n-au reprezentat vreodata!

Multumind tuturor celor care au rezistat pana la capat, multumind tuturor celor care ni s-au alaturat, din noua generatie, multumind generalilor si chestorilor activi care au luptat alaturi de noi, multumind politicienilor si reprezentantilor actualului guvern care ne-au inteles si ne-au sprijinit, in frunte cu cel care a detinut episodic, dar la momentul oportun, functia de premier si cu actualul presedinte al Romaniei care a inteles corect obligatiile ce decurg din statutul de membru NATO, va transmit, asadar, stimati camarazi, din partea Biroului Operativ Central si al Comitetului Director, sincere felicitari, multumiri si hotararea nestramutata de a merge mai departe!



HONOR ET PATRIA! VAE VICTIS!


PRESEDINTELE SCMD,


Col. (r.) dr. Mircea DOGARU

LA MULTI ANI RADIOLOCATORISTILOR MILITARI!

Stimati camarazi,

Aniversarea ZILEI ARMEI RADIOLOCATIE, imi ofera placutul prilej, ca in numele cadrelor militare din Filialelele  SCMD MUNTENIA SUD, sa adresez RADIOLOCATORISTILOR militari, FELICITARI pentru intreaga activitate desfasurata in slujba tarii si in mod deosebit pentru apararea Suveranitatii Aeriene,  urari de sanatate si fericire!

Vicepresedintele Comitetului Director/Coordonator 
Presedintele Filialei Pitesti
Col.ec. Victor Popescu

LA MULTI ANI RADIOLOCATORISTI!
 
25 IULIE ZIUA ARMEI "RADIOLOCATIE"
 
Apariţia primei structuri militare înzestrată cu staţii de radiolocaţie marchează începutul radiolocaţiei în Armata Română. Potrivit  Legii  nr. 938 / 3 martie 1939 pentru apărarea antiaeriană activă şi pasivă a teritoriului, a luat fiinţă Serviciul general de pândă şi alarmă , care era prima componentă a apărării active urmată de Aviaţie şi Mijloace de apărare contra aeronavelor. Acest serviciu a fost organizat pe 28 zone de apărare antiaeriană şi iniţial a avut în înzestrare 6 staţii de radiolocaţie de producţie germană (3 Freya şi 3 Wurtzburg) şi aparatură de ascultare şi localizare aeriană. Legea nr. 938 / 03.03.1939 este adevăratul certificat de naştere a  armei radiolocaţie în armată.
Serviciul general de pândă şi alarmă cu structurile teritoriale din cele 28 de zone de apărare antiaeriană au funcţionat până la sfârşitul celui de al 2-lea război mondial, 1945.
La 10.04.1949 a luat fiinţă Secţia Pândă Antiaeriană, denumită ulterior Secţia Observare şi Înştiinţare Localizare Aeriană (O.I.L.A.), în cadrul Comandamentului Apărării Antiaeriene a Teritoriului, înfiinţat în anul 1931, care avea în subordine compania de radiolocaţie Bucureşti, Băneasa, înzestrată cu staţii de radiolocaţie  AN/TPS-53 (de producţie englezească), SCR-512D (americană) şi Wutzburg (germană), apoi alte companii şi batalioane înzestrate cu staţii, de producţie sovietică, P-3A, P-8 şi P-20.
La 14 mai 1955 România a semnat Tratatul de la Varşovia şi prin ordinul ministrului Forţelor Armate,  generalul de armată Emil Bodnăraş,  nr. CL – 0074 / 25 iulie 1955, au luat fiinţă, în cadrul Comandamentului Apărării Antiaeriene a Teritoriului, Trupele Radiotehnice   (Rd.Th.) formate din 3 regimente şi 2 batalioane radiotehnice cu 12 noduri şi 14 posturi, în total 26 de subunităţi.
În anul 1965 a luat fiinţă Brigada 46 Radiotehnică la Ploieşti şi în 1966 Brigada 41 Radiotehnică la Timişoara. Până în anul 1978 se continuă înzestrarea  cu staţii de radiolocaţie de producţie sovietică  P-10, P-14, P-18,  P-30,  P-35,  P-37,  PRV-11,  PRV-13 şi aparatură sovietică de automatizare  VP-01,  VP-02,  VP-04  şi  VP-11.  La sfârşitul anului 1966 existau 56 de subunităţi radiotehnice înzestrate cu 236 staţii de radiolocaţii. Ulterior, a continuat înzestrarea şi cu staţii de radiolocaţie de producţie poloneză ST-68, apoi cu staţii de producţie românească  START-1M, precum şi cu complete de automatizare româneşti  C-751  şi  C-801 pentru batalioane, şi  C-752  şi  C-802  pentru companiile radiotehnice.
Arma radiolocaţie a avut propriile instituţii de învăţământ militar pentru formarea  ofiţerilor de radiolocaţie. În anul1960 Şcoala Militară de Ofiţeri Tehnici de Radiolocaţie, înfiinţată la 01.12.1952, la Sibiu, a fost mutată din Bucureşti la Braşov, unindu-se cu Şcoala Militară  de Ofiţeri de Artilerie Antiaeriană. Prin Hotărârea Guvernului nr.190 / 22.03. 1991 a luat fiinţă Institutul Militar de Radiolocaţie ,,Avram Iancu’’ Braşov. Potrivit Hotărârii  Guvernului nr. 61 /11.08 1995 a luat fiinţă Academia Aviaţiei şi Apărării Antiaeriene Braşov, care a înglobat institutele militare de aviaţie, radiolocaţie şi de artilerie şi rachete antiaeriene.  Din anul 1996 această academie se numeşte Academia Forţelor Aeriene ,,Henri Coandă’’ din  Braşov. În anul 1960 a luat fiinţă, la Braşov, Şcoala de Maiştri Militari şi Subofiţeri de Artilerie Antiaeriană şi Radiolocaţie. În prezent, aceasta funcţionează în cadrul Şcolii Maiştri şi Subofiţeri a Forţelor Aeriene Boboc. La Ploieşti a funcţionat Centrul de Instrucţie al Trupelor Radiotehnice (în prezent Şcoala de Aplicaţie pentru Radiolocaţie) pentru specializarea ofiţerilor de radiolocaţie. În învăţământul militar politehnic, Academia Tehnică Militară, s-au specializat ofiţerii ingineri de radiolocaţie (timp de 5 – 5,5  ani), în prezent prin studii de licenţă (de 4 ani)  şi perfecţionare prin studii de masterat (1,5 ani) şi  studii doctorale în ştiinţe inginereşti (3 ani). La Facultatea de Arme din Academia de Înalte Studii Militare, în prezent din Universitatea de Apărare ,,Carol I’’ s-au specializat şi se specializează la nivel superior (timp de 2 ani) ofiţerii de  radiolocaţie şi s-au perfecţionat şi se perfecţionează prin studii doctorale în ştiinţe militare.
În vederea aderării României la NATO, în perioada 1998 – 2003, a avut loc un profund proces de reformă şi restructurare a supravegherii de radiolocaţie a spaţiului aerian al ţării. În 1998 au fost desfiinţate brigăzile radiotehnice şi s-a implementat o nouă structură Centrul de Radiolocaţie (similar regimentului organizat pe batalioane şi companii de radiolocaţie) fapt ce a condus la creşterea operativităţii, supleţei şi eficienţei actului de decizie, la optimizarea fluxului informaţional despre situaţia aeriană şi la crearea condiţiilor pentru realizarea sistemului integrat militar şi civil de gestionare a spaţiului aerian.
Introducerea în dotarea subunităţilor de radiolocaţie a sistemelor radar modulare trididimensionale (3D) cu rază lungă de acţiune  FPS/117E(T)  şi cu rază mică şi de acţiune  Gap Feller şi operaţionalizarea Centrului de Operaţii pentru Suveranitate Aeriană  ( ASOC ) au creat bazele modernizării şi trecerii de la radiolocaţia analogică la cea digitală cu protecţie la toate categoriile de bruiaj, precum şi la posibilitatea lucrului compatibil cu sistemele militare şi civile existente în prezent. Radarele FPS-117 execută cercetarea spaţiului aerian, descoperirea, urmărirea şi identificarea mijloacele aeriene până la 450 Km transmiţând automat date radar în reţeaua de comandă şi control a Forţelor Aeriene. Radarele Gap Feller execută supravegherea, controlul traficului aerian şi transmiterea automată a datelor radar la utilizatori pentru dirijarea avioanelor proprii la interceptare şi indicarea ţintelor sistemelor de rachete sol-aer. Au mai rămas în înzestrare câteva tipuri din vechile radare analogice bidimensionale P-18, P-37 şi PRV-13.
Aderarea României la NATO, în 29 martie 2004, a impus ca procesul de înzestrare cu mijloace radar moderne şi informatizarea conducerii activităţilor specifice să determine adoptarea unor noi structuri coerente şi ierarhizate astfel încât să pună în valoare performanţele tehnicii în cadrul unui sistem de supraveghere a spaţiului aerian integrabil în  NATO Integrated Extended Air Defense System – NATINEADS.
Am fost ofiţer tehnic de radiolocaţie şi sunt absolvent al primei promoţii, 1969, de ingineri militari de calculatoare electronice a Academiei Militare Generale. Pentru a reliefa valoroasa pregătire profesională a radiolocatoriştilor militari, în afara calificativelor superioare obţinute atât individual cât şi pe subunităţi sau unităţi de radiolocaţie,  merită subliniat faptul că 68,75 % din absolvenţii (adică 11 din 16) a primei promoţii, 1969, de  ingineri militari de calculatoare electronice au fost ofiţeri tehnici de radiolocaţie din diferite promoţii. Absolvenţii primei generaţii de ingineri militari de calculatoare electronice, constituită din promoţiile 1969, 1970 şi 1971, au  fost formate în total din 50 % foşti ofiţeri de radiolocaţie, iar 75 % au fost ofiţeri care înainte de academie au lucrat în Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului [ 22 de ofiţeri de radiolocaţie + 10  de rachete antiaeriene   (sol-aer) + 1 tehnic de avion  =  33  din totalul de  44 absolvenţi ] şi numai 25 %  au fost ofiţeri din celelalte arme din armată. Începând cu a doua generaţie de ingineri militari de calculatoare au fost admişi în academie şi proaspeţii absolvenţi de liceu, fără să fie şi absolvenţi ai unei şcoli militare.
 Denumirea de trupe radiotehnice a fost folosită în perioada când România a fost, în cea mai mare parte, în Tratatul de la Varşovia ( începând din 25 iulie 1955 până în 1998 ) şi nu justifică ca ziua radiolocaţiei să fie 25 iulie, deoarece aceasta reprezintă doar ziua de naştere a denumirii ,,Trupe Radiotehnice” şi începutul uneia din restructurările acestei arme. Denumirea a fost pasageră ca şi altele în radiolocaţie, fiind folosită o perioadă limitată de timp. La fel ca la celelalte arme din armată, ziua radiolocaţiei ar trebui să fie, conform certificatului de naştere,  pe data de 3 martie,  deoarece în această zi a anului 1939 a luat fiinţă prima structură din Armata Română dotată cu staţii de radiolocaţie. De reţinut că, din punct de vedere juridic, prevederile unei legi sunt prioritare în faţa celor unui ordin, fie el şi al unui ministru.
Radiolocația.ro (material publicat de colonel r. ing. Aurelian Halus în ziarul Observatorul militar nr. 8 (1245) din 26 februarie – 4 martie 2014, pag.16)
Cu acest prilej Cadrele militare in rezerva si in retragere din Mun. Alexandria organizeaza o masa festiva. Sunt invitate cadre militare din toate structurile de aparare.

(preluat si publicat de Victor Popescu).

joi, 23 iulie 2015

COMUNICAT AL VICEPRESEDINTELUI SCMD COORDONATOR - MUNTENIA SUD


Stimati camarazi ai Filialelor Muntenia Sud!

 290399_5__38350300
Odata cu apropierea sarbatoririi ZILEI ARMEI TANCURI - 1 August, SCMD adauga la ISTORIA sa, o fila de PLATINA!
VICTORIE FINALIZATA!
Legea Pensiilor Militare de Stat - Promulgata de Comandantul Fortelor Armate = Lege Organica a Militarilor!                                                                            Felicitari pentru munca depusa, incepand de la PRESEDINTELE SCMD si pana la ultimul membru de sindicat!
In rest , No Comment!

Honor et Patria, Vae Victis!

Vicepresedinte CD/Coordonator
Presedintele Filialei Pitesti
Colonel Victor POPESCU

luni, 13 iulie 2015

NO COMMENT!



Dupa razboi, multi viteji se arata!

Doamnelor si domnilor,
Va reamintim ca toate obiectivele asumate de SCMD, in interesul tuturor rezervistilor, vizand anularea legislatiei basiste represive, au fost atinse. Greu si cu sacrificii, dar au fost atinse. Din acest moment SCMD este preocupat de aplicarea corecta a legilor, numai pentru membrii de sindicat si militarii activi, si elaborarea unei noi legi a sindicatelor, care sa-i permita interventia in favoarea membrilor sai, oriunde in "Casa comuna numita Europa" si in lume.
Cea mai mare piedica in calea atingerii obiectivelor noastre au constituit-o "implementatii" si veleitarii din interior sau cei "de pe margine" care viseaza sa fie recunoscuti drept ceea ce nu sunt si care au agresat sistematic conducerea SCMD in ultimii 4 ani, nu numai prin insulte, acuze nici fondate nici probate, care baleiaza tot Codul penal, ci si prin incercarea de torpilare a tuturor relatiilor SCMD cu partidele, sindicatele, televiziunile, avocatii, etc, contribuind direct la indepartarea multor membri ai SCMD sau la ezitarea de a se inscrie a multor persoane de valoare.
Astazi SCMD este acuzat de aceiasi, ba ca ar fi intocmit singur - ceea ce nu este adevarat, o lege proasta, ba ca nu a avut nici o contributie. Ii sfatuim pe "napoleonii", "cezarii", "vladimirestii", etc. care isi exhiba micimea pe feisbucuri si pseudo-publicatii on line, sa se dea mari in propria ograda, la rate, la gaste, la curci si alte necuvantatoare, ca astea nu pot sa-i combata! La fel, pe dl. Ilie Marian, care nu mai este membru de sindicat de 4 ani si care poate organiza ce fel de activitati doreste, in propria bucatarie, dar nu sindicale. Nu avem nici o vina ca nu a ajuns senator sau ministru pe lista unui partid ca si inexistent. Acest indemn este valabil pentru toate personajele care, statutar, nu mai fac parte din Sindicat, fie prin retragere (neplata cotizatiei cu anii) fie prin suspendare, in vederea excluderii. Cat despre dl. Tobosaru de la Oradea-Washington via Paris, ii readresez rugamintea de a o lasa pe Lia Roberts in afara SCMD si de a nu mai incerca sa tulbure SCMD prin mizere procedee neoconservatoare. Are tot dreptul sa faca remarci si sa critice, cu singura conditie sa fie de buna credinta. In caz contrar, insistenta in acuzarea nefondata i-ar putea atrage repercusiunile prevazute de lege.
De acord cu apelul la unitate lansat de Filiala Brasov, dar nu cu hienele, felicitam Filiala Pitesti si filialele din zonele Muntenia Sud, Nord-Vest, Centru si Sud-Est, pentru tot ceea ce au facut in acest sens, atragem atentia domnilor Giuglea (dator cu explicatiile cerute de Comitetul Director in privinta modului discretionar in care a cheltuit banii Filialei - detalii aici; vedeti si Decizia CD ignorata de catre dl. Col. Giuglea) dar si presedintelui Filialei SCMD Timisoara, ca ar fi timpul sa decida, in propriul interes, ce sunt si ce politica fac - a proaspat vopsitului in galben albastru PDL sau a sindicatului?

Doamnelor si domnilor,
Cu profund respect imi permit sa va adresez o intrebare: Cati dintre dvs. ar fi rezistat, sanctionandu-i cu calm, actionand pe toate caile, 24 de ore din 24, pentru salvgardarea intereselor rezervistilor, amenintati, insultati, batjocoriti, tot 24 de ore din 24, de catre toti suburbanii, care s-au descalificat prin comportament, ca militari, asa cum au rezistat, cu stoicism, membrii conducerii SCMD, a Filialelor, membrii celorlalte structuri centrale ale SCMD, sistematic agresati?
Cat despre Legea pensiilor militare de stat (nume impus de presedintele SCMD inca din 2012) aceasta este reparatorie pentru toti, indiferent de anul trecerii in rezerva, si tot pentru toti este, asa cum ne va demonstra viitorul apropiat ... ULTIMUL TREN. Asumandu-mi aceste afirmatii, transmit tuturor camarazilor cu judecata limpede rugamintea de a respinge afirmatiile si actiunile paranoide ale pescuitorilor in ape tulburi care isi doresc stoparea Legii, neavand de aparat decat propria micime si unele beneficii deloc meritate!
Ramanem in continuare adeptii pastrarii si intaririi unitatii de lupta a SCMD, pentru vremurile tulburi care urmeaza. Dar si ai curatirii SCMD de neaveniti! Sunt sute de ONG-uri ale rezervistilor, in care acestia isi pot preamari importanta si uzita pana la tocire vechile procedee de partid, de blocare a tuturor initiativelor, prin invartire in jurul cozii!

Cu stima si multumiri pentru toti cei care s-au implicat in lupta pentru recastigarea drepturilor militarilor,

PRESEDINTELE SCMD,
Col. (r) dr. Mircea DOGARU