miercuri, 26 iulie 2017

CATRE FILIALELE DIN MUNTENIA SUD

NEGOCIERI LA PARLAMENT


Marti 25 iulie a.c., presedintele S.C.M.D. si vicepresedintele pe probleme de imagine al S.C.M.D. au purtat discutii la Camera Deputatilor cu noul presedinte al Comisiei de Aparare, Ordine Publica si Siguranta Nationala – domnul deputat Dorel-Gheorghe CAPRAR si consilierii acestuia, pe tema legislatiei militare privind salarizarea, pensiile si statutele militarilor si politistilor.
Delegatia S.C.M.D. si-a manifestat dorinta de a colabora pe viitor cu expertii sindicatului la orice initiativa legislativa vizand domeniul Aparare, Ordine Publica si Siguranta Nationala. A fost pusa la dispozitia noului presedinte de comisie intreaga argumentatie de sustinere a revendicarilor S.C.M.D. din ultimii 8 ani.

Presedintele S.C.M.D.
Col. (r) dr. Mircea DOGARU

marți, 25 iulie 2017

LA MULTI ANI RADIOLOCATIEI MILITARE ROMANE!

Stimati camarazi,
Cu prilejul ANIVERSARII ZILEI RADIOLOCATIEI,
in numele SCMD si in mod deosebit al Filialelor din Muntenia Sud, adresam FELICITARI si URARI DE BINE SI SANATATE, tuturor militarilor din aceasta specialitate/arma !

La  Multi  Ani !

Vicepresedinte CD/SCMD Coordonator F M S 
colonel Victor Popescu

Supravegherea spaţiului aerian, de la pândă la radar

Aplicaţie complexă a ingineriei tehnice, îndeosebi a electronicii, radiolocatorul sau radarul a apărut ca un răspuns la dezvoltarea aviaţiei militare.  Radarul a fost creat iniţial din necesitatea descoperirii în timp util a mijloacelor aeriene ale adversarului. Folosit încă din primul deceniu al existenţei sale (1930-1940) în domeniul supravegherii aeriene, radarul a fost înglobat în sisteme de astfel de mijloace tehnice care erau distribuite relativ uniform în zonele de interes, în concordanţă cu nevoile apărării împotriva mijloacelor de atac aerian (Anglia, Germania...).
Radiolocatorul este o instalaţie complexă realizată pentru detectarea şi localizarea diferitelor obiecte în spaţiu, de regulă în afara câmpului vizibilităţii directe, şi care utilizează în acest scop ecoul radio. 
La baza construcţiei şi funcţionării radiolocatoarelor stau cercetări teoretice şi a experimentarea  unor fenomene fizice care au condus la enunţarea aşa-numitelor principii  ale radiolocaţiei
-propagarea rectilinie şi cu viteză constantă (aproximativ 300 000 km/s) într-un mediu omogen a oscilaţiilor electromagnetice în gama undelor ultrascurte;
-reflexia undelor electromagnetice la suprafaţa de separare dintre două medii cu constante dielectrice diferite;
-interferenţa undelor electromagnetice, ceea ce permite concentrarea energiei radiate într-un fascicul îngust;
-recepţionarea la staţia de radiolocaţie a unui semnal reflectat atestă întâlnirea unui obiect care are capacitatea de a reflecta undele electromagnetice (de exemplu un avion);
-dacă se măsoară timpul scurs din momentul emiterii unui semnal până la recepţia celui reflectat, se poate determina distanţa dintre radiolocator şi obiectul detectat;
-dacă semnalul este emis într-o singură direcţie, într-un fascicul îngust, atunci se poate determina şi azimutul (direcţia) obiectului detectat;
-dacă fasciculul este suficient de îngust şi în plan vertical, atunci se poate determina şi înălţimea obiectului detectat. 
În scurta sa istorie radiolocatorul s-a dezvoltat rapid, dovedindu-şi utilitatea în multe domenii:
-supravegherea spaţiului aerian, terestru, maritim şi cosmic;
-dirijarea aviaţiei şi rachetelor cosmice;
-ochirea precisă în afara vizibilităţii directe şi dirijarea proiectilelor (rachetelor) spre ţinte etc.
Trebuie să spunem de la bun început că radiolocaţia, ca armă din cadrul Sistemului Naţional de Apărare are o  „vârstă“ care, la prima vedere, pare a unui adolescent în comparaţie cu armele de îndelungată tradiţie ale Armatei Române. 
Situaţia internaţională existentă după cel de-al doilea război mondial, începerea războiului rece şi evoluţia în ritm susţinut a mijloacelor de atac aerian au impus, ca o necesitate obiectivă, organizarea şi în ţara noastră a unui sistem nou de supraveghere a spaţiului aerian.   
Radiolocaţia a cunoscut o evoluţie spectaculoasă în domenii dintre cele mai diverse, îndeosebi cel militar. Armata română nu puteaa face excepţie, astfel că în baza Legii nr. 938 din martie 1939 a luat fiinţă Serviciul general de Pândă şi Alarmă. Pe teritoriul României au fost amplasate 6 staţii de radiolocaţie de producţie germană (3 FREYA şi 3 WURTZBURG), iar structura Serviciului, reorganizată în timp pe 28 zone de apărare antiaeriană, a funcţionat până la 9 mai 1945. A urmat o perioadă de căutare a celei mai potrivite soluţii pentru întrebuinţarea radiolocatoarelor în sistemul de apărare a ţării.
La data de 15 aprilie 1949, prin Ordinul nr. 45.453 al Marelui Stat Major, se aprobă înfiinţarea Comandamentului Apărării Antiaeriene a Teritoriului, subordonat direct Ministerului Apărării Naţionale¹. În cadrul  acestui comandament au fost înfiinţate unităţi şi subunităţi specializate pentru supravegherea spaţiului aerian al ţării şi de informare asupra evoluţiei tuturor aeronavelor în acest spaţiu. A devenit operativă Secţia de Pândă Aeriană care avea în compunere categoriile de pândă radio, pândă teritorială şi pândă electromagnetică (radiolocaţie). Centrul General de Pândă Aero are pentru început în subordine prima campanie de radiolocaţie, cea de la Bucureşti – Băneasa, dotată cu staţii de tipul S.C.R.-527 D (de producţie americană), AN-TPS - 53 (engleză)şi WURTZBURG (germană). Compania de radiolocaţie, înfiinţată la data de 1 august 1949 prin Ordinul Marelui Stat Major nr. 46.642 din 26 iulie 1949, este comandată de cpt. Ilie Ciupagea. Aici a fost pregătit pentru prima oară în ţara noastră personal necesar cunoaşterii şi exploatării staţiilor de radiolocaţie WURTZBURG, AN-TPS-3 şi SCR-527A. Procesul de pregătire teoretică şi practică a personalului care trebuia să execute serviciul de luptă a scos în evidenţă o serie neajunsuri de ordin material şi financiar. Lipsa mijloacelor financiare, condiţiile proaste de cazare, repartizarea, fără să se ţină seama de specificul armei, unor recruţi neştiutori de carte, ori absolvenţi a patru clase, incapabili să-şi însuşească cunoştinţe de specialitate pentru a fi pregătiţi ca telefonişti, radiotelegrafişti, electromecanici, operatori şi pândari aerieni au necesitat eforturi deosebite din partea instructorilor militari.
Ulterior se înfiinţează succesiv alte companii şi batalioane care sunt înzestrate cu staţii de radiolocaţie de producţie sovietică de tipul 3P-20, GP-3A, P-8 şi P-20.  
La sfârşitul anului 1950 erau create toate condiţiile organizatorice pentru transformarea Serviciului de Pândă Aeriană într-o structură superioară, Serviciul de Observare, Informare, Legături Aero (O.I.L.A.).
Urmează o altă perioadă de timp în care au avut loc numeroase adaptări şi reorganizări, căutări şi precizări în modalitatea de a se organiza cât mai eficient procesul de cercetare şi supraveghere a spaţiului aerian al României. În această perioadă s-au pus bazele realizării unui sistem de radiolocaţie care urma să înlocuiască sistemul O.I.L.A., depăşit din punct de vedere organizatoric şi tehnic.   
Ziua care semnifică apariţia radiolocatiei ca sistem unic de supraveghere a spaţiului aerian al României este cea de 25 iulie 1955. Prin ordinul C.L.-0074 al Comandanentului Apărării Antiaeriene a Teritoriului se înfiinţează Trupele radiotehnice, ca armă distinctă în armata României. Noua armă avea în  compunere 3 regimente şi 2 batalioane, organizate în 12 noduri şi 14 posturi radiotehnice. 
La o analiză în cunoştinţă de cauză, de la înfiinţare până în zilele noastre, se poate constata un salt uriaş în evoluţia radiolocaţiei ca armă prin excelenţă tehnică în cadrul sistemului naţional de apărare.
Primele radare care au funcţionat pe teritoriul ţării noastre au fost de producţie germană, FREYA şi WURZBURG, acestea fiind instalate în timpul celui de-al doilea război mondial pentru apărarea litoralului Mării Negre. S-au importat şi staţii de radiolocaţie americane, mobile şi modulate, care puteau fi transportate în diferite locaţii. După sosirea trupelor sovietice, acestea au fost considerate pradă de război, deci demontate şi trimise în URSS. Doar câteva staţii WURZBURG, deteriorate în cursul luptelor, au fost reparate şi au rămas în dotarea armatei române. 
Violarea spaţiului aerian al României de către avioane din „blocul capitalist” din care se aruncau manifeste şi erau paraşutaţi agenţi occidentali, situaţie care a durat până spre sfârşitul anilor ’50, a determinat URSS să întărească mijloacele de cercetare a spaţiului aerian românesc. De aceea, începând cu anul 1954, sunt introduse în exploatare staţii radar de fabricaţie rusească. Astfel au apărut radarele sovietice P-3, P-8, dotarea Armatei Române de-a lungul anilor fiind, de regulă, în urmă cu două-trei generaţii faţă de ceea ce era în funcţiune la producător. 
După cel de-al doilea război mondial radiolocaţia a evoluat pas cu pas, de la posturile de pândă şi ascultare a avioanelor care survolau spaţiul aerian al ţării la un sistem de cercetare bine pus la punct, organizat pe subunităţi, unităţi şi mari unităţi radiotehnice. Raza de descoperire a unui radar a  făcut în decurs de trei decenii saltul uriaş de la câteva zeci de kilometri la aproape o mie de  kilometri. Cu paşi mai mari sau mai mici, în funcţie de ceea ce ni se oferea pe bani grei şi trenuri încărcate cu produse agricole, radiolocaţia a evoluat către un sistem de cercetare bine pus la punct, organizat pe subunităţi, unităţi şi mari unităţi radiotehnice, raza de descoperire a unui radar făcând saltul de la 60 km din anii 1950, la 600 km în anii 1980. Acest salt uriaş a fost posibil, într-o perioadă relativ scurtă, datorită faptului că tehnica de radiolocaţie încorporează descoperirile la zi în domeniul radioelectronicii, saltul în distanţa de descoperire fiind echivalent cu cel de la simpla triodă la coplexul procesor.
 Începând cu anul 1955, an în care s-au constituit trupele radiotehnice, România a intrat în componenţa Tratatului de la Varşovia. Ca o  consecinţă a faptului că am fost parte a acestui tratat, dotarea cu mijloace de radiolocaţie a armatei române a rămas tributară decidenţilor din alianţă până la desfiinţarea acesteia, în anul 1991.  
Până în anul 1978 a continuat dotarea cu tehnică sovietică de tipul: P-12, P-30, P-15, P-35, PRV-11 şiP-37. Odată cu impunerea necesităţii unui sistem integrat s-a introdus în exploatare pe scară largă şi aparatura de automatizare de tipul VP-01, VP-02, VP-04, VP-11. Ulterior, având în vedere necesitatea îmbunătăţirii parametrilor zonei de cercetare a spaţiului aerian, numărul subunităţilor de radiolocaţie a crescut la 56 şi cel al radarelor la 234, importându-se noi tipuri de tehnică: P-18, PRV-13, P-14, PRV-17, START-1M şi ST-68.  
Structurile de comandă şi învăţământ au evoluat concomitent cu perfecţionarea categoriilor de tehnică de radiolocaţie introduse în exploatare. Astfel, în anul 1960, Şcoala Militară de ofiţeri activi de radiolocaţie,care fusese înfiinţată în anul 1952 la Sibiu, a fost mutată laBraşov unde fiinţează şi astăzi sub o altă formă şi cu un număr mult redus de cursanţi.   
Ca urmare a restructurărilor care au avut loc în întreaga armată în vederea aderării României la NATO, în anul 1998 au fost desfiinţate Brigada 46 Radiotehnică-Ploieşti (înfiinţată în anul 1965) şi Brigada 41 Radiotehnică-Timişoara (înfiinţată în anul 1966). Locul acestor Mari Unităţi a fost luat de Centrele de Radiolocaţie (similar regimente). S-a urmărit astfel creşterea operativităţii, supleţei şi eficienţei actului de decizie, optimizarea fluxului informaţional despre situaţia aeriană şi crearea condiţiilor pentru realizarea sistemului integrat, militar şi civil, de gestionare a spaţiului aerian.
Revenind la realitatea sistemului militar de management al spaţiului nostru aerian, acesta este format din unităţile de radiolocaţie subordonate marilor unităţi de aviaţie şi apărare antiaeriană. Radarele din înzestrarea unităţilor şi subunităţilor de radiolocaţie, care execută cercetarea spaţiului aerian zi şi noapte, sunt dispuse în teren la distanţe variabile de frontiera de stat, pentru a realiza o zonă continuă de cercetare. Problema sensibilă este aceea a parametrilor zonei de cercetare prin radiolocaţie, îndeosebi a limitei inferioare. 
La acestea se adaugă şi o  serie întreagă de probleme tehnice şi de încadrare:
-radarele  sunt în proporţie de peste 90 la sută de producţie sovietică, generaţia anilor 70-80;   
-lipsa pieselor de schimb, îndeosebi a tuburilor electronice speciale (insuficienţa fondurilor face imposibil importul acestora);
-eficienţa relativ scăzută a sistemelor de protecţie la bruiaj activ, de imitaţie sau ochit de radiolocaţie; 
-imposibilitatea asigurării celei de-a doua surse de alimentare cu energie electrică din lipsă de baterii de acumulatori pentru grupurile electrogene; 
-insuficienţa materialelor de întreţinere şi lichidelor speciale, ceea ce afectează calitatea lucrărilor periodice de întreţinere tehnică  şi fiabilitatea în funcţionare; 
-lipsa de personal specializat, accentuată odată cu aplicarea fără o analiză punctuală a reducerilor forţate de efective.
Ce ar fi de făcut pentru scoaterea radiolocaţiei, armă prin excelenţă tehnică, din această postură de „cenuşăreasă“ a apărării antiaeriene?
Îndrăznim câteva sugestii:  
-importul strictului necesar de tuburi electronice speciale necesare pentru aducerea în parametri a sistemelor de protecţie şi emisie a radarelor existente (un asemenea radar a descoperit „invizibilul“ F-117 în Iugoslavia);
-achiziţionarea sau adaptarea aparaturii de recunoaştere amic-inamic existente pentru radarele de cercetare îndepărtată;  
-prelungirea sursei de funcţionare a radarelor de gamă metrică, stabile în funcţionare şi destul de mobile, care asigură în caz de necesitate coeficientul de suprapunere necesar pentru descoperirea la înălţimi mici; 
-creşterea capacităţii de centralizare şi prelucrare a datelor de supraveghere radar de la sursele primare într-un sistem unic, cu structuri distincte;
-păstrarea în sistemul militar a specialiştilor în exploatarea şi depanarea radarelor, pentru a căror formare sunt necesari 5-10 ani da pregătire şi activitate în domeniu.   
Introducerea în dotarea subunităţilor de radiolocaţie a sistemelor radar moderne 3D cu rază lungă de acţiune (FPS-117) cu rază mică de acţiune (Gap Filler) şi operaţionalizarea ASOC (Centrul de operaţii pentru suveranitate aeriană) au creat bazele modernizării, ale trecerii de la radiolocaţia analogica la cea digitală cu o bună protecţie la toate categoriile de bruiaj, precum şi la posibilitatea lucrului compatibil cu sistemele aviaţiei militare şi civile. 
Ultima achiziţie intrată în înzestrarea trupelor de radiolocaţie este radarul tridimensional FPS-117, de producţie americană. Este un radar care utilizează tehnologii noi şi încorporează sistemul C3I, comanda regimurilor de lucru şi controlul funcţionării aparaturii efectuându-se prin calculator, iar transmiterea informaţiei despre situaţia aeriană se realizează automat către ASOC, de unde se pot comanda regimurile de lucru ale radarului. Ar exista totuşi un amendament: a fost verificat şi i-au fost determinate posibilităţile doar în timp de pace. 
Analizând cu obiectivitate calităţile tehnice ale acestui radar : fiabilitate ridicată, monitorizarea şi izolarea defecţiunilor cu ajutorul calculatorului, condiţii optime de exploatare şi întreţinere, nu trebuie să absolutizăm şi este necesar să arătăm că, în condiţiile de relief ale ţării noastre, radarul FPS-117 nu poate să asigure suficienţa supravegherii spaţiului aerian, iar mobilitatea, în cazul unui eventual conflict, este aproape inexistentă. Tocmai de aceea pentru realizarea unui management eficient, în special în situaţii de criză, este obligatorie completarea supravegherii spaţiului aerian cu radare moderne de observare la joasă înălţime şi cu o mobilitate ridicată.Acest lucru nu este posibil însă în viitorul apropiat.
Se dispune de un Program ASOC (Air Sovereignty Operation Center), rezultat direct al Iniţiativei Spaţiului Aerian Regional(RAI), lansat în anul 1994, la Praga. ASOC-ul este un Centru de Operaţii pentru Suveranitatea Aeriană, centru al apărării pe timp de pace, având capacitatea de a exercita controlul suveranităţii spaţiului aerian naţional prin crearea unei imagini aeriene la nivelul întregii ţări, în timp real. 
Programul ASOC trebuie să constituie prima etapă a misiunii de asigurare a suveranităţii aeriene pe timp de pace, acesta afişând situaţia recunoscută prin integrarea tuturor sistemelor de management al spaţiului aerian (inclusiv Centrul de Control al Traficului Aerian Civil) şi prin cooperarea regională cu sistemele similare care funcţionează în ţările vecine (inclusiv Puncte de Comandă NATO). 
Activitatea conjugată a acestor sisteme trebuie să ducă la:
-actualizarea permanentă a imaginii aeriene integrate;
-însoţirea în coordonate transmise sub o formă consacrată, comună tuturor sistemelor, a aeronavelor care survolează teritoriul naţional;
-identificarea aeronavelor care se realizează, în special, printr-o aparatură standardizată aflată la bordul aeronavelor „amice”;
-intervenţia oportună în cazuri deosebite de abateri de la traiectul programat şi în situaţii de urgenţă;
-distribuţia imaginii aeriene la diferiţi utilizatori. 
La baza realizării şi afişării imaginii aeriene integrate în timp real stă procesarea datelor radar digitale care sunt primite de la radarele de supraveghere a spaţiului aerian, militare sau civile.
Se dispune de radare militare aparţinând mai multor generaţii, achiziţionate în perioada 1970-1995, radare care sunt privite foarte diferit din punct de vedere al eficienţei lor în situaţii de criză sau conflict şi consider că, în cadrul conceptului de management al spaţiului aerian, trebuie regândită contribuţia acestora la realizarea imaginii aeriene. 
Aderarea României la NATO a impus ca procesul de înzestrare cu mijloace radar moderne şi informatizarea conducerii activităţilor specifice să determine adoptarea unor noi structuri coerente şi ierarhizate astfel încât să pună în valoare performanţele tehnicii în cadrul unui sistem de supraveghere a spaţiului aerian integrabil în NATINEADS.  
Experienţa conflictelor recente a demonstrat că în domeniul militar radarele au devenit indispensabile în cadrul apărării antiaeriene  a teritoriului naţional, acestea asigurând descoperirea şi urmărirea avioanelor agresoare, dirijarea aviaţiei de vânătoare şi bombardament, dirijarea rachetelor antiaeriene şi conducerea focului artileriei.
Sunt de apreciat preocupările pentru modernizarea şi achiziţionarea de avioane şi mijloace de foc antiaeriene, care necesită un efort financiar deosebit (şi poate imposibil de făcut) în viitorul apropiat, dar nu trebuie pierdut din vedere faptul că, pentru a fi combătute, mijloacele de atac ale unui eventual agresor trebuie descoperite, urmărite şi transmise la înştiinţare prin RADIOLOCAŢIE.  
Conceptul strategic al capacităţii defensive credibile din Strategia militară a României tratează avertizarea timpurieca o fază importantă a ripostei graduale şi flexibileîn cadrul răspunsului eficient şi adecvat la riscurile generate de mediul de securitate. Pentru ca în cazul unei situaţii de criză sau eventual conflict, eficienţa să fie cea scontată, sunt absolut necesare regândirea şi perfecţionarea, în scurt timp, ale activităţii complexe de management al spaţiului aerian, cu o finanţare direcţionată pe proiecte concrete.
Până la atingerea posibilităţilor financiare care să permită achiziţionarea a noi generaţii de radiolocatoare multifuncţionale cu funcţii de descoperire şi clasificare a ţintelor pentru analiza pericolului de încălcare a suveranităţii spaţiului aerian, precum şi cu funcţiile de urmărire şi iluminare a ţintelorpentru managementul luptei cu folosirea armamentului antiaerian, trebuie să se concenteze atenţia asupra viitorului apropiat, pentru a se vedea de ce se dispune şi ce ar fi de făcut ? 
Analiştii militari care au făcut bilanţul celor 79 de zile şi nopţi de bombardamente asupra Iugoslaviei au tras concluzia că victoria aliaţilor a fost mai mult un eşec, raportat la aşteptările acestora. De ce? Pentru că superavioanele atacatoare au fost obligate să-şi execute misiunile la înălţimi de peste 10.000 m (precizia loviturilor scăzând proporţional) pentru a nu fi atinse de mijloacele de foc dirijate şi conduse prin radiolocaţie, ale sârbilor. De aici, pagube colaterale, bombardarea machetelor de poduri şi a tancurilor gonflabile.  
Un argument în plus la demonstraţia utilităţii unui sistem radar puternic în apărarea antiaeriană îl constituie şi următorul scenariu, posibil  în acest mileniu trei, din lucrarea „Următorul – Ultimul război mondial“ de James Adams: „În Riyadh, Arabia Saudită, conducerea forţelor de apărare naţională era în panică.Sistemul defensiv radar…se oprise. Naţiunea se temea de un atac aerian… şi cumpărase cele mai moderne echipamente pentru a încercui ţara cu radare de avertizare din timp. Dar mai cumpăraseră, fără să ştie, şi câteva mici piese hardware care la un semnal primit de la Washington, scoseseră din uz tot sistemul. Ţara rămăsese lipsită de apărare în faţa unui atac aerian“.
Ce ar fi de făcut?
Întrucât până la introducerea în dotarea armatei noastre a termolocatoarelor, radiolocatoarelor cu aparatură sintetică SAR (Synthetische Aperture Radar) sau a senzorilor tereştri nesupravegheaţi UGS (Unattended Ground Sensors) vom mai avea destul de mult de aşteptat.De aceea se impune o analiză a zonelor de supraveghere la diferite înălţimi (evaluare care în mod cert va evidenţia faptul că la înălţimi mici rămân importante zone insuficient cercetate prin radiolocaţie) şi, ca atare, luarea unor decizii importante privind:
-regândirea şi redimensionare rolului şi compunerii forţelor de supraveghere şi avertizare timpurie, punând accent pe perfecţionarea ASOC-ului, astfel încât să existe convingerea că managementul luptei (avertizarea timpurie, informaţii de cercetare, stare de alarmă, alocare de resurse, situaţia armamentului, rezultatele misiunii) nu va avea de suferit în situaţii de criză sau eventual, de conflict; 
-redefinirea rolului radiolocaţiei militare în exercitarea controlului suveranităţii spaţiului aerian naţional, având în vedere experienţa recentelor conflicte armate şi diferitelor situaţii de criză, precum şi învăţămintele şi concluziile rezultate în urma aplicaţiilor cu ţinte aeriene marcate, experienţă din care am convingerea că specialişti au desprins ideea că este necesară constituirea unei rezerve de radare din generaţia ´80, de game diferite, în stare de funcţionare, care să poată fi utilizate la ordin;  
-redimensionarea unităţilor de radiolocaţie ca entităţi cu un rol foarte important în realizarea zonei de cercetare cu parametrii ceruţi de acţiunea în situaţii de criză sau conflict; în structura acestora se pot prevede şi 3-5 companii mobile de cercetare, fiecare având în înzestrare 1-2 radare mobile de descoperire la joasă înălţime (existente în trupele de radiolocaţie) şi un complet de automatizare (de asemenea mobil). Aceste companii de cercetare prin radiolocaţie, formate şi antrenate corespunzător, s-ar deplasa la ordin în punctul dinainte stabilit (cu logistica şi infrastructura asigurate din timp) într-un timp foarte scurt şi ar asigura coborârea limitei inferioare a zonei de cercetare. Eficienţa? Să ne amintim de  „invizibilul“ doborât în timpul conflictului NATO – Iugoslavia.

          Fragment (care îmi aparţine) din lucrarea „Caracal-file de istorie militară” pe care am publicat-o în anul 2015, împreună cu alţi trei ofiţeri în rezervă.

„O ţară care nu are o armată naţională puternică devine o  casă cu o uşă fără zăvor şi riscă ca pe culoarele Parlamentului său să se plimbe în linişte orice caporal străin.“
 B. P. Haşdeu
Nu poţi merge privind la stele atunci
                                                                             când ai o pietricică în pantof.“  
                                                                             (Proverb chinezesc)

„Doresc dar ca uniforma armatei                                              să fie pururea respectată şi iubită.“
                                                Alexandru Ioan Cuza


„Pentru a lua o decizie politică raţională                                     trebuie să ai o imagine a viitorului.“                                                                    Euripide

vineri, 21 iulie 2017

NU NE MAI TINETI DE VORBA ! RASPUNDE-TI PUNCTUAL LA INTREBARI REALE, PUNCTUALE , FARA COMENTARII! RASPUNDE-TI SIMPLU!

Citez din declaratia ministrului Apararii Nationale , din 20.07 2017
„În situația modificării actualei legi a pensiilor militare, noi suntem de părere că trebuie păstrat același algoritm de calcul în cazul pensiei. Totodată, valoarea pensiei nu va depăși sută la sută din baza de calcul și nu vor fi afectate pensiile aflate în plată, acestea rămânând la valoarea actuală. Am simțit nevoia să facem aceste precizări pentru a-i lămuri pe cei din sistemul militar că nu avem intenția să creăm probleme suplimentare care să genereze plecări din sistem”
 Recunoaşterea faptului că se lucrează la modificarea (eu spun anularea) legii pensiilor militare, odată cu modificarea legii pensiilor care este deja oficial admisă ca obiectiv al guvernării pe acest an, este cat se poate de clar orizontul sumbru de asteptare!  Şi pentru a stopa  cererile de pensionare, dl. ministru dă asigurări că  nu vor fi afectate pensiile în plată. Păi domnule ministru, dacă dumneata recunoşti că va avea loc o modificare a legii pensiilor militare şi mai şi recunoşti că nu vor fi afectate pensiile în plată, e ca şi cum i-ai impinge singur pe militari să treacă în rezervă, ca să fie şi ei prinşi cu pensiile în plată. Logic nu ? Atunci, care este viziunea sau  conceptia politica a dumneavoastra despre Armata unui stat membru al NATO ?
1. Cum va permiteti sa modificati iar o lege a pensiilor militare, votata in Parlamentul Romaniei si promulgata de Presedintele tarii?
2. - Ce inseamna ca nu se schimba nimic dar daca vor exista modificari la pensiile militare se va pastra algoritmul de calcul ? (Daca nu se scimba nimic care e treaba cu modificarile ? E bun acest algoritm ?)
3. - Ce se intampla cu Art 40 si OG 57 si la ce ne putem astepta ? Cum ramane cu procentajul de 65 % in loc de 80 % ? Cat trebuie acestui guvern sa abroge porcaria asta? Ce tot o plimbati din dreapta in stanga si invers? Pe cine mai credeti ca prostiti?
4. - Ce facem cu actualizarea si ca pensiile raman la valoarea actuala ; Care valoare cea in plata sau cea recalculata?)
5. - Ce facem cu pensia suplimentara si OMM, dar cu contributia la pensia civila ?
6. - Cand vor fi realizate pensii egale la functii, grade, responsabilitati si conditii egale ?
7.- Cum respectati RECOMANDAREA1572/2002 a CONSILIULUI EUROPEI privind dreptul de asociere al membrilorpersonalului fortelor armate art.5, 6, 7 a,b,c,d,e...initiind chiar un birou al Avocatului Poporului, la care personalul militar poate apela in caz de dispute pe teme salariale sau de alta natura ?
 Noi stim ca situaţia în armată -activi si rezervişti, a inceput sa fie explozivă şi ne ingrijoreaza că in loc sa ne consolidam apararea Tarii, dtpdv si mai ales militar, sapam la temelia ei, pentru ca toti neavenitii politici si penali aflati la butoanele conducerii, isi dau cu parerea despre armata ...si dacă se va umbla la legea pensiilor militare, credem ca va ve-ti confrunta cu cea mai mare REVOLTA MILITARA !

Honor et patria, Vae Victis!
Presedintele Filialei 1 Pitesti
Vicepresedinte CD/Coordonator - col.Victor POPESCU

miercuri, 19 iulie 2017

FELICITAM ATITUDINEA ADUNARII GENERALE A CADRELOR MILITARE IN REZERVA SI IN RETRAGERE - FILIALA SALAJ

Stimati camarazi,
Dupa ce mai intai SCMD prin Comunicatul concis al Presedintelui SCMD - col.Mircea Dogaru, a aratat situatia REALA existenta la aceasta data a armatei si in principal a rezervistilor, inclusiv LUPTA  SCMD din 2009 si pana in prezent, pentru apararea drepturilor acestora, iata < miscari > si in cadrul ancmrr.
Filialele SCMD Muntenia Sud, au luat act si FELICITA atitudinea ADUNARII GENERALE A ASOCIATIEI CADRELOR MILITARE IN REZERVA SI IN RETRAGERE - FILIALA SALAJ, pentru excelenta expunere a situatiei de discriminare si dezbinare a corpului de cadre militare, prin interventia brutala, neprofesionista antiarmata si antinationala, a guvernului Romaniei, soldata cu amputarea pensiilor militare de stat, distrugeri de destine si de familii , pierderi de vieti omenesti!
PENTRU ACESTEA CAND CEREM JUSTITIE ?Numai uniti putem invinge!

HONOR ET PATRIA VAE VICTIS !

Vicepresedinte al CD/SCMD coordonator FMS
col.( r.) ec.Victor POPESCU

vineri, 14 iulie 2017

ESTE INCREDIBIL CUM ACEASTA TOAPA, SE JOACA CU EXISTENTA MILITARILOR ! ESTE REVOLTATOR CUM domnul Dragnea, A ADUS LA BUTOANELE MUNCII SI JUSTITIEI SOCIALE , O FEMEIE CARE HABAR NU ARE DESPRE LEGISLATIA EUROPEANA SI UNIVERSALA IN DOMENIU. NU NE PUTEM PRONUNTA CE STIE DESPRE ARMATA SI APARARE ! Domnule Dragnea, DACA AVETI PUTINA ONOARE, TRIMITETI-O IN ALTA DIRECTIE domnule!

SCRISOARE DESCHISA
MINISTRULUI MUNCII SI JUSTITIEI SOCIALE
Doamna deputat Lia Olguta VASILESCU

Stimata doamna ministru,

Ma adresez dvs., in baza unor mai vechi relatii de colaborare, pe tema Proiectului Legii sistemului unitar de pensii, cu dorinta sincera de a contribui la inlaturarea haosului instalat, din 2010, in acest domeniu.
Orice lege trebuie sa porneasca de la definirea clara a obiectivului pe care il are in vedere, in cazul de fata pensiile. Or, pensia este in legislatia europeana un drept patrimonial legal dobandit, in baza unuia sau mai multor contracte de munca, la stat sau in domeniul privat, incheiate. Din aceasta perspectiva veti constata din nou, asa cum ati facut-o cu ocazia cresterii punctului de pensie, ca aveti in Romania putin peste 2 milioane de pensionari. Adica cei pe Legea nr. 263/2010. La acestia s-ar adauga alti 200.000 pe legi separate: magistrati si grefieri, piloti civili, diplomati, functionari publici din Parlament si Curtea de Conturi si rezervisti (proveniti din M.Ap.N., M.A.I. si Servicii). Total 2.200.000.
Daca cei de mai sus sunt pensionari, ce sunt ceilalti 3,3 milioane de cetateni, bagati cu rea credinta manipulatorie sau din prostie, in aceasta categorie de diversi analisti si teleasti care fetisizeaza “contributivitatea” si punctul de pensie? Ce legatura au cu zisa contributivitate, cu punctul de pensie, contractele de munca si chiar cu varsta de 65 de ani, beneficiarii (intre 18-100 de ani, ai)  venitului social minim garantat? Sau fostii cooperatori recompensati de Ceausescu cu un ajutor social? Ce legatura au indemnizatiile de merit viagere ale deputatilor si senatorilor, artistilor poporului, sportivilor olimpici, revolutionarilor etc.? Juridic, toate acestea sunt altceva decat pensia care, ca drept, nu dispare nici daca statul dispare. De aceeasi natura cu alocatiile pentru copii, indemnizatiile pentru cresterea copilului (unele de zeci de mii de euro) bursele studentesti etc., acestea sunt instituite de guverne, aleator, fara vreo legatura cu anii de munca, punctul de pensie sau contributivitatea. Au caracter de venit de tip salarial sau ajutor social si pot fi marite, micsorate, inventate sau abrogate oricand. De ce sunt bagate in categoria pensii? Pentru ca tinerii sa fie deturnati de la realitatea trista a lipsei locurilor de munca si stimulati sa se intoarca cu ura impotriva parintilor si bunicilor lor? Ca fost membru PRM, dvs. ar trebui sa intelegeti mai bine aceasta diversiune – parte a planului de disolutie a natiunii romane.
O prima concluzie s-ar desprinde din cele de mai sus. Pentru stavilirea haosului sunt necesare 2 legi, nu una. O Lege a sistemului unitar de pensii, pentru cei 2 milioane si ceva de pensionari reali, mai putin rezervistii si o alta Lege a indemnizatiilor de merit viagere si a ajutoarelor sociale.

Stimata doamna ministru,

Constitutional, exista doar 2 sisteme de pensii: Sistemul public ce corespunde Pilonului I si Sistemul privat corespunzator Pilonilor II, III si IV.
Sistemul public este guvernat de Legea nr. 263/2010 si 6 legi ocupationale, inclusiv Legea nr. 223/2015 a rezervistilor. Sistemul privat este guvernat de 3 legi vizand pensiile private, de la cea obligatorie la cele facultativ-suplimentare. O functionara plina de zel din ministerul dvs. a lansat si tine mortis la ideea ca ar exista si Sistemul militar de pensii, pentru ca avem o Lege a pensiilor militare de stat, altceva decat Legea nr. 263/2010. Conform acestei logici strambe ar trebui sa existe si sistemele de pensii diplomatial, greferial, pilotial etc. deoarece si acestia au legi separate. Deja aceasta prostie a facut valuri, privandu-i pe rezervisti de o serie de drepturi castigate (indemnizatii de creatie, bilete de tratament sau odihna, compensari la medicamente etc.) doar partial recuperate prin interventiile Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate, la nivelul Parlamentului.
Sa luam insa Pilonul I.
Exista doar 2 categorii de pensii: civile si militare.
Stabilite in functie de contributivitate sau nu, pensiile civile au in comun urmatoarele: contributivitatea cetatenilor s-a dus catre si cuantumul pensiilor este stabilit de Casa Nationala de Pensii, de unde respectivii primesc banii; munca lor, in functie de care li se stabileste pensia s-a derulat pe principiul celor 8 ore, fiind normata, orice depasire aducand venit suplimentar; obligatiile de munca nu au presupus un juramant de fidelitate si de sange, deci riscul pierderii vietii si nici alte privatiuni; Ministerul Muncii si Justitiei Sociale are competenta asupra tuturor categoriilor de salariati si pensionari civili dar, de la 01 ianuarie 2016 nu si asupra salariatilor si pensionarilor militari si politisti. In cadrul Guvernului, competenta asupra salariilor si pensiilor militare o are doar Ministerul Apararii Nationale.
Toti pensionarii civili au fost sub incidenta unei legi unice, pana la inceputul anilor 2000, in Romania si in toate statele ca si in toate timpurile, doar 2 categorii socio-profesionale avand in mod logic legislatie aparte – militarii si clerul.
Exceptand perioada 2011-2015, cand, prin fals si uz de fals, inventandu-se retroactiv inexistente contributii la Casa Nationala de Pensii, militarii si politistii au fost aruncati ca balast social peste aceasta, dandu-li-se juridic statutul de asistat social, niciodata aceasta categorie nu a fost amestecata in legislatia civila.

Stimata doamna ministru,

Concluzionand, va atrag respectuos atentia ca, prin natura muncii, a obligatiilor militare care continua si dupa trecerea in rezerva, pensia lor fiind in fapt solda de rezervist, prin lipsa de competenta a Ministerului Muncii si Justitiei Sociale in domeniu, rezervistii nu pot face obiectul legii pe care o pregatiti. In plus, adancind cercetarea veti constata urmatoarele: regimul muncii a fost diferit, militarii si politistii fiind ca si preotii in slujba 24 de ore din 24, dar remuneratia le-a fost stabilita doar pentru 8 ore iar privatiunile pe care au fost obligati sa si le asume au condus si conduc la necesitatea unor legi separate de viata civila, legi care guverneaza universul militar; contributivitate pentru pensii au avut doar direct la bugetul de stat, ei fiind legati de Casele Militare de Pensii nu de Casa Nationala iar aceste contributii au fost mai mari decat cele civile, reprezentand 3% nu 2% la care s-au adaugat, din 1967, o contributie din net de 5%, crescand pana la 25% iar din 1990 transformarea venitului net, in mod penal, in venit brut; pensia privata suplimentara le-a fost furata fiind introdusa ilegal si retroactiv in baza de calcul a pensiei militare de stat iar drepturile castigate lucrand ca civili, dupa trecerea in rezerva, le-au fost furate si ca bani si ca ani vechime etc. In plus, actuala dvs. Lege a salarizarii unitare le-a rapit si militarilor si civililor, indiferent unde sunt angajati, un drept fundamental, castigat – acela la ajutoare salariale si salarii compensatorii la incetarea raporturilor de munca.
Haosul produs in sistemul de pensii si calcarea in picioare a demnitatii militare de catre Traian Basescu au generat lupta noastra pe toate caile, alaturi de dvs. ca om politic, in perioada 2010-2012 pentru redobandirea statutului nostru de rezervist, consfiintit printr-o Lege a pensiilor militare de stat. Dupa ani de eforturi Legea nr. 223/2015, initiativa a PSD, a fost promulgata in iulie 2015 de Presedinte dar distrusa in 9 decembrie acelasi an printr-o intreaga ordonanta in 30 de articole, strecurata ca … Art. 40 in OUG 57/2015 a Guvernului Ciolos, privind salarizarea civililor pe 2016. Cine a facut-o? Penalii sistemului, finantisti si juristi, ca sa-l citez pe fostul ministru Corneliu Dobritoiu, cei vinovati, conform auditului Curtii de Conturi din 2012, de multiple “inovatii” comise in sprijinul ciracilor lui Basescu, prin OUG nr. 1/2011. Adica aceiasi, stimata doamna ministru, care v-au manipulat si pe dvs. ca ar fi vreo legatura intre marirea soldei soldatului cu 300% si cresterea pensiei unui colonel. Nu este, asa cum nu au nici o legatura pensiile magistratilor militari, pe Legea magistratilor, cu pensiile militare de stat ale generalilor si coloneilor din M.Ap.N., M.A.I. si S.R.I., care sunt de 6-8 ori mai mici. Neavand vreo legatura cu punctul de pensie, soldele de rezervist, adica pensiile militare de stat au crescut proportional, intotdeauna, doar cu cresterile salariale la activi. Pentru alte amanunte, specialistii nostri in legislatie si finante va stau oricand la dispozitie.
Cu speranta ca ati inteles ca nici un argument privind absurda includere a universului militar in universul civil nu rezista, ca orice referire la soldele militare de rezervist si la posibilitatea includerii lor in noul Proiect legislativ nu poate avea in spate decat intentia de a amplifica haosul pana la disolutie nationala, cu ferma convingere ca nu vom fi adusi in mod absurd in situatia de a  lupta in strada si in justitie impotriva acelora, din spectrul politic, in care ne-am pus sperantele de dreptate, si pe care i-am votat,

Am onoarea sa va salut,

Presedintele S.C.M.D.
Col. (r) dr. Mircea DOGARU

joi, 13 iulie 2017

CATRE FILIALELE SCMD MUNTENIA SUD

DIALOGUL PRESEDINTELUI SCMD CU MINISTRUL APARARII NATIONALE

-          In atentia tuturor rezervistilor -
Doamnelor si domnilor,
Astazi, 12.07.2017, presedintele SCMD a fost invitat, la prima ora, de ministrul Apararii Nationale, dl. Adrian Tutuianu, pentru clarificarea unor probleme legate de recentele proiecte legislative.
In discutii au fost abordate urmatoarele probleme:
1.       Derapajele actualei Legi a salarizarii unitare si consecintele nefaste asupra militarilor si politistilor activi, prin coeficientii ridicoli de salarizare, pana la nivelul sefului SMG si desfiintarea unui drept castigat - dreptul la ajutoare salariale si salarii compensatorii;
2.       Discriminarea rezervistilor din toate structurile, iesiti la pensie inainte de 1 ian. 2016, prin ilegalul art. 40 din OUG 57/2015, care desfiinteaza baza de calcul a pensiei instituita de Legea pensiilor militare de stat si care sunt posibilitatile de remediere;
3.       Furtul calificat comis asupra rezervistilor prin introducerea in baza de calcul a pensiei de stat, a pensiei private (suplimentare) instituita in 1967 printr-o contributie de 5% - 25% din salariul net, urmand a fi adaugata, la trecerea in rezerva "ca altceva decat pensia militara de stat";
4.       Furtul calificat comis asupra rezervistilor militari si politisti, prin confiscarea pensiei contributive realizata prin munca, in calitate de civil, dupa trecerea in rezerva, dar si a anilor de munca civila, transformati retroactiv in vechime militara;
5.       Proiectul Legii sistemului unitar de pensii.
La aceasta chestiune, presedintele SCMD a subliniat urmatoarele:
a.       Este necesara definirea, in cadrul Legii, a conceptului de "pensie", deoarece la ora actuala, in mod aberant, sunt considerate pensii venituri de tip salarial care nu au nici o legatura cu vreun contract de munca sau cu mult laudata contributivitate: indemnizatiile de merit viagere ale parlamentarilor si revolutionarilor, ajutoarele sociale date fostilor cooperatori si altor categorii, salariile in proportie de 75% acordate de intreprinderi persoanelor care s-au accidentat cu consecinte ireparabile in timpul muncii, venitul social minim garantat, etc., toate avand o natura juridica similara burselor studentilor, alocatiilor pentru copii si mame, etc. Drept urmare, SCMD propune doua legi - o Lege a sistemului unitar de pensii si o Lege a indemnizatiilor viagere si ajutoarelor sociale pentru a-i separa pe cei 2,2 milioane de pensionari contributori de cei circa 3,2 milioane de beneficiari necontributori.
b.      Pensia este un drept patrimonial dobandit legal in urma unor contracte de munca si care nu poate fi anulat, ajustat, limitat, etc. Indemnizatiile si ajutoarele sociale sunt aleatorii, statul instituindu-le si retragandu-le, dupa posibilitati.
c.       Exista doua categorii de pensii in sistemul public sau Pilonul 1, pensiile civile si militare. Pensiile civile se obtin in urma unor contributii la si de la Casa Nationala de Pensii. Pensiile militare de stat au alt regim, pentru ca altul a fost regimul de munca (24 din 24 ore, cu plata doar a 8 ore si cu riscul asumat al pierderii vietii) contributiile fiind mult mai mari, dar in interiorul sistemului, platile facandu-se prin Casele Sectoriale militare.
d.      Cu data de 1 ian. 2016, Ministerul Muncii a pierdut orice competenta asupra salarizarii si stabilirii pensiilor militare, acestea cazand in sarcina Ministerului Apararii, coordonator pentru intreg Sistemul de aparare, ordine publica si siguranta nationala.
e.      O preconizata readucere ilegala si penala, prin inventarea de contributivitati care n-au existat, a rezervistilor, in sistemul civil si la Casa Nationala de Pensii, va fi imediat sanctionata de SCMD care va demara procedurile de acuzare in justitie a vinovatilor de fals si uz de fals.
Pe cale de consecinta SCMD a solicitat sprijin pentru apararea normalitatii si neincluderea rezervistilor in legea civila. Presedintele SCMD a adus multumiri totodata majoritatii parlamentare pentru ca a inteles ca intr-o Lege a salarizarii nu au ce cauta prevederi privind reglementarea pensiilor. Valabil si pentru Legea salarizarii unitare (fostul art. 40) si pentru fosta OUG 57/2015 (inca actualul art. 40).
Credincios misiunilor asumate, SCMD va actiona in continuare pentru inlaturarea nedreptatilor si a discriminarilor la adresa militarilor si politistilor activi, in rezerva si in retragere, dar si a tuturor cetatenilor Romaniei, de care militarii si politistii sunt legati prin juramant sa-i apere, asa cum prin juramant s-au angajat sa apere interesele nationale si existenta unitara si independenta a Romaniei, impotriva oricui.
Honor et Patria! Vae victis!
PRESEDINTELE SCMD,
Col. (r) dr. Mircea Dogaru

vineri, 23 iunie 2017