Biroul Operativ Teritorial al SCMD Filiala 1 Pitesti ,consecvent respectarii PRINCIPIILOR STATUTULUI CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE ,a inceput proceduri de organizare si pregatire a activitatilor specifice de colaborare si activitate in teren ,cu toate structurile democratice aflate in opozitie ,in mod deosebit cu USL ,in vederea strangerii de semnaturi de la populatie ,pentru suspendarea Presedintelui .
Adresam indemnul si invitatia Reprezentantilor Societatii Civile ,Sindicatelor ,ONG ,Fundatiilor ,Aliantelor,etc.,din Judetul Arges ,de a ne contacta la sediul Filialei SCMD Pitesti din Centrul Cultural Pitesti ,pentru punerea de acord a Planului Unic de Actiune ,in toate orasele si comunele Judetului Arges.
In acest sens ,Biroul Operativ Teritorial al SCMD Filiala 1 Pitesti ,va supune atentiei unmaterial de presa extrem de important ,pentru informare/documentare si propuneri .
CITITI SI DATI MAI DEPARTE PENTRU A CUNOASTE TOTI CETATENII!
10 motive pentru suspendarea lui Traian Băsescu. Spune şi tu un motiv!
Vocea poporului
Cererea USL privind suspendarea lui Băsescu va fi dezbătută luni în grupurile parlamentare ale Uniunii. Încă de la anunţul privind demararea procedurii de suspendare, liderii USL au arătatat că susţinerea populaţiei este mai importantă decât voturile din Parlament, pentru eventuala cerere de suspendare din funcţie a preşedintelui. Pentru ca acestea să nu rămână doar vorbe, USL va strânge 5,2 milioane de semnături pentru susţinerea suspendării. Este, simbolic, chiar numărul de voturi pe care Traian Băsescu le-a obţinut la turul al doilea al alegerilor din 2009.
Chiar dacă aceste semnături nu au importanţă în demersul parlamentar, ele sunt importante pentru că arată ceea ce doreşte poporul despre care vorbeşte atât de mult
După ce 5,2 milioane de oameni vor semna pentru suspendarea sa, preşedintele nu va mai putea spune că vorbeşte în numele poporului, indiferent care ar fi rezultatul votului din Parlament. Unul dinrre cele mai importante motive de suspendare a preşedintelui va fi acela că se substituie tuturor puterilor statului: vorbeşte la Bruxelles în numele Guvernului, cere Parlamentului să nu mai legifereze, se duce la Curtea Constituţională şi la CSM pentru a le spune cum să judece.
Spunesitu.ro vă prezintă 10 motive pentru suspendarea preşedintelui. Sunt aceleaşi motive pe care spunesitu.ro le-a prezentat în 2010, când opoziţia a discutat despre suspendarea lui Traian Băsescu. Chiar dacă, între timp, faptele pentru care preşedintele ar putea fi suspendat s-au înmulţit, cele 10 motive sunt la fel de valabile şi azi.
1. A pus în pericol democraţia
Parlamentul este instituţia fundamentală pentru democraţie. Preşedintele a adusParlamentului grave prejudicii de credibilitate şi imagine, prin declaraţiile denigratoare şi presiunile asupra activităţii instituţiei.
Articolul 61, alineatul 1: „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.”
2. A subminat autoritatea Parlamentului
În octombrie 2009, preşedintele a desemnat miniştrii interimari fără aprobarea Parlamentului, încălcând legea fundamentală şi provocând un conflict de natură constituţională.
Articolul 85, alineatul 3: „Dacă prin propunerea de remaniere se schimbă structura sau compoziţia politică a Guvernului, Preşedintele României va putea exercita atribuţia prevăzută la alineatul (2) numai pe baza aprobării Parlamentului, acordată la propunerea primului-ministru”.
3. A încercat să controleze activitatea legislativă a Parlamentului
Preşedintele a făcut presiuni asupra parlamentarilor partidului de guvernământ în vederea susţinerii măsurilor de austeritate promovate de acesta şi asumate de Guvern. Astfel, Preşedintele a încălcat principiul separaţiei puterilor în stat.
Articolul 77, alineatul 1 şi 2: „(1) Legea se trimite, spre promulgare, Preşedintelui României. Promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire. (2) Înainte de promulgare, Preşedintele poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii.”
Articolul 1, alineatul 4: „Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale.”
4. A acaparat toată puterea executivă
Preşedintele Traian Băsescu s-a comportat ca fiind şeful Guvernului: a dat declaraţii, a avut iniţiative legislative în numele acestuia şi a avut întâlniri foarte dese cu miniştrii. Conform articolului 107 din Constituţie, Guvernul este condus de premier şi nu de preşedinte, acţiunile acestuia din urmă încâlcând principiul separaţiei puterilor în stat.
Articolul 107, alineatul 1: „Primul-ministru conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor acestuia, respectând atribuţiile ce le revin. De asemenea, prezintă Camerei Deputaţilor sau Senatului rapoarte şi declaraţii cu privire la politica Guvernului, care se dezbat cu prioritate.”
Articolul 1, alineatul 4: „Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale
4. A încălcat drepturile constituţionale ale cetăţenilor români
Prin promovarea şi susţinerea măsurilor de austeritate, implementate de către Guvern, preşedintele Traian Băsescu a încălcat grav o serie de drepturi constituţionale: dreptul la muncă, dreptul la un nivel de trai decent, dreptul de proprietate, dreptul la pensie, ocrotirea familiei etc.
Articolul 80, alineatul 2: „Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.”
5. A pus în pericol libertatea presei
Deranjat de criticile la adresa sa şi a Guvernului venite din partea unor jurnale şi televiziuni, preşedintele s-a folosit de calitatea sa de şef al CSAT şi a introdus presa pe lista de vulnerabilităţi în Strategia Naţională de Apărare a Ţării.
Articolul 30, alineatele (1)- (4): Libertatea de exprimare
(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisă.
(3) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii.
(4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.”
6. A numit neconstituţional un judecător la Curtea Constituţională a României
În iunie 2010, preşedintele l-a numit, în mod neconstituţional, pe Petre Lăzăroiu, pentru un al doilea mandat de judecător la Curtea Constituţională. Conform Constituţiei, judecătorii la CCR pot avea doar un singur mandat.
Articolul 142, alineatul 2: „Curtea Constituţională se compune din nouă judecători, numiţi pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit.”
7. A fost partizan politic
De-a lungul mandatului său, preşedintele a adoptat o atitudine de partizanat politic, abandonând rolul de mediator. El s-a exprimat în repetate rânduri cu privire la situaţia din PDL, a sprijinit, a criticat şi a dat sfaturi conducerii acestui partid.
Articolul 84, alineatul 1: „în timpul mandatului, Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid şi nu poate îndeplini nicio altă funcţie publică sau privată”.
8. A creat tensiune între stat şi societate
Prin acuzaţiile constante şi denigrarea opoziţiei politice şi a unei părţi a presei, preşedintele a contribuit la divizarea României.
Articolul 80, alineatul 2: „(...) Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.”
10. A deturnat voinţa electoratului
În contextul căderii, la 13 octombrie 2009, a Guvernului Boc I, Preşedintele Traian Băsescu a ignorat propunerea de premier venită din partea partidelor parlamentare, desemnând un prim-ministru, fără a ţine cont de rezultatul alegerilor.
De asemenea, şi în decembrie 2009, a existat o majoritate clară, asumată şi transparentă în Parlament, care a sprijinit un candidat la funcţia de prim-ministru. Preşedintele a consultat partidele parlamentare, dar nu a ţinut cont de această propunere, încălcând art. 103, alin. 1.
· Articolul 103, alineatul 1: „Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.”
Cum facem curăţenie după Traian Băsescu
| 07.11.2011
În plină „epocă Băsescu”, avem tendinţa de a ne focaliza aproape exclusiv asupra prezentului şi uneori retrospectiv, asupra trecutului. Mai puţin însă ne gândim ce va fi după şi ce lasă în urmă României cele două mandate ale „preşedintelui jucător”. „Moştenirea lui Băsescu” pentru această ţară, pe care a condus-o fără întrerupere mai mult decât oricare alt preşedinte postcomunist, nu este cea pe care o indicau mici săi „discipoli”. Ci una la care avem a reflecta cu îngrijorare.
Dacă practicile abuzive şi interpretarea discreţionară a Constituţiei nu sunt sancţionate, riscul major este transformarea lor în norme
Traian Băsescu lasă României drept moştenire schimbarea naturii sistemului politic şi un set de practici abuzive şi interpretări discreţionare ale Constituţiei. Riscul major este instituţionalizarea acestora şi transformarea lor în „norme” acceptate şi acceptabile pentru opinia publică, în absenţa unei forme de sancţiune şi a unei clarificări tranşante.
Dacă mâine sunt alegeri prezidenţiale, înlocuirea unei persoane cu alta, indiferent cine ar fi aceasta, nu este suficientă, în sine, pentru a restabili reperele democratice. Practicile băsiste vor persista în memoria colectivă şi nu se ştie cine şi când ar putea face din nou recurs la ele. Poate nu viitorul preşedinte, ci un altul. Precedentele numeroase instituite de către Băsescu au nevoie de un răspuns adecvat, pentru ca ele să nu se transforme în uzanţe, să nu tenteze pe nimeni care va mai ocupa vreodată funcţia de preşedinte şi, mai ales, să nu menţină percepţia publicului că sunt admisibile într-un regim democratic.
Tinerii până în 25 de ani nu cunosc altă manieră de a conduce şi ar putea să creadă că ceea ce face preşedintele este normal
Cei 7 ani de când Traian Băsescu ocupă funcţia de preşedinte sunt o perioadă lungă, în care s-a format o generaţie. Tinerii care acum au în jur de 20-25 de ani şi cei care vor vota pentru prima dată au crescut practic sub Băsescu şi nu cunosc altă manieră de conduce România. N-am vrea ca, peste câţiva ani, o parte din ei să creadă că preşedintele are dreptul să comande Parlamentului (care, apropo, în loc să fie văzut ca instituţia reprezentativă supremă, aşa cum şi este, să fie perceput drept o adunare inutilă, unde se întâlnesc unii plătiţi bine din banii statului ca să ridice mâna sau să doarmă), că preşedintele conduce guvernul, iar premierul este doar o marionetă la dispoziţia celui dintâi, că tot preşedintele este cel care bate cu pumnul în masa justiţiei şi că, nu-i aşa, în România nu sunt trei puteri separate în stat, ci trei puteri şi una mai mare peste ele, Preşedintele, care le şi conduce. Aşa cum, de altfel, a şi spus public Băsescu.
Ideile aberante pe care Băsescu le-a indus în mintea oamenilor, care au denaturat caracterul democratic al regimului şi au distrus încrederea în instituţii, trebuie combătute ferm, explicate şi în locul lor construit alt sistem de evaluare
Înainte ca România să se întoarcă pe drumul său democratic, aceste percepţii trebuie curăţate. Ideile aberante pe care Băsescu le-a indus în mintea oamenilor, repetându-le obsesiv şi care au denaturat caracterul democratic al regimului şi au distrus încrederea în instituţii, trebuie combătute ferm, explicate şi în locul lor construit alt sistem de evaluare. Din acest punct de vedere, suspendarea lui Traian Băsescu ar fi un semnal important pentru viitor, ar arăta că autoritarismul şi încălcările Constituţiei nu rămân nesancţionate şi ar ajuta în efortul de reconstrucţie democratică post-Băsescu.
Băsescu şi PDL au transformat România într-o democraţie de faţadă. Cât de vinovate sunt sunt partidele de opoziţie?
| 10.11.2011
Populismul şi complicităţile
(...)Dacă ne uităm la ce se întâmplă în planul societăţii, în planul democraţiei, vedem că „regimul Băsescu” – folosesc această sintagmă pentru a descrie un fenomen politic, nu neapărat cu raportare la persoană – a însemnat o schimbare fundamentală pentru ultimii 20 de ani.
Credeţi că Traian Băsescu ar trebui suspendat? Când ar trebui demarată o asemenea procedură?
Democraţia, aşa cum s-a construit ea în România, se baza pe un tip de reguli, limitări şi autolimitări, care chiar dacă nu erau formalizate juridic, în Constituţie, în acte normative, erau acceptate consensual de Putere şi Opoziţie. Atât Puterea, cât şi Opoziţia, acceptau că aceste „granițe” nu pot fi încălcate.
Acest preşedinte şi acest regim au făcut lucuri pe care nu şi le-ar fi imaginat niciun om normal
-Nici un om normal la cap nu şi-ar fi putut imagina că ceea ce scrie în Constituţie, legat de desemnarea primului-ministru, poate fi citit şi în maniera în care Traian Băsescu a făcut-o, spunând că, dacă nu e partid şi partidul nu deţine 50% plus unul din voturi, nu va desemna primul-ministru din partea unei formațiuni care a câştigat alegerile. Nu contează cu cât, cu 32%, cu 41% sau cu 51%. Logica democratică spune că prima desemnare revine acelei forțe politice care a obținut numărul cel mai mare de voturi. Aşa se întâmplă peste tot în lume.
-Nimeni nu şi-ar fi închipuit, până la acest regim, că se poate pune în discuție un anumit algoritm de repartizare a funcţiilor în organismele subordonate Parlamentului, algoritm pluralist, care garantează reprezentarea tuturor opțiunilor politice pe termen mediu şi lung. Era cumva o înţelegere tacită asupra acestui mecanism, fie că vorbim de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare,de Curtea de Conturi, de Consiliul Naţional al Audiovizualului şi de toate celelalte organisme. Iată că acest lucru s-a întâmplat sub majoritatea PD, iar colegilor noştri, am înţeles, la discuţia despre Curtea de Conturi, li s-a spus verde în faţă că: „Fiind şase locuri, noi luăm cinci, voi luaţi unul, că aşa vrem noi”. Şi până la urmă pediştii au luat toate locurile la Curtea de Conturi.
-Nimeni nu şi-a permis utilizarea la acest nivel a instituțiilor de forță – Parchet, DNA, ANAF – ca instrument politic, cum se întâmplă acum.
-Nimeni nu şi-ar fi permis să modifice Regulamentul celor două Camere ale Parlamentului pentru a crea un partid, născut cum s-a născut. UNPR deține funcții în Biroul Permanent de la Cameră, în Biroul Permanent la Senat, cu sprijinul Curții Constituționale, dar fără să fi participat în alegeri.
-Instituirea principiului „alegem până iese cine trebuie”, dacă nu reuşim să trecem o lege o dăm la adoptare tacită, dacă nu reuşim să trecem de Parlament, mergem la asumarea răspunderii guvernului. Aceasta este „moştenirea lui Traian Băsescu”. Regula de bază în România a devenit „Aşa vrem noi!”, că suntem o majoritate.
-Această regulă va influența şi ipotezele politice în eventualitatea în care USL-ul câştigă, pentru că modelul băsescian de exercițiu al puterii, bazat pe ideea că se poate orice şi oricum, poate fi tentant şi pentru mulți dintre militanții noştri, că sunt de la PNL sau de la PSD. Aici va fi testul de rezistență pentru cei care vor fi liderii acestei construcții: să reziste unei enorme presiuni, care va veni din partea militanților, hăituiți, alergați cu ANAF-ul, cu Garda şi să încerce să restabilească – aceasta este miza unei viitoare guvernări – echilibrul şi limitele care trebuie să existe în funcționarea sistemului democratic.
Am ajuns aici nu doar datorită pediştilor, ci şi cu sprijinul celorlalte partide care s-au antrenat în această competiție a populismului
De ce am ajuns aici? Eu cred că nu doar datorită pediştilor, ci şi cu sprijinul celorlalte partide care s-au antrenat în această competiție a populismului. Toți ştiam că votul uninominal este o prostie şi că el nu va duce nici la o creştere a calității actului parlamentar şi că, dimpotrivă, va prezenta un număr de riscuri, inclusiv amplificarea exponențială a corupției electorale şi a costurilor de campanie. Și în ciuda acestor argumente, în această competiție a populismului am strigat cu toții cât mai tare că vrem ca poporul să-şi aleagă oameni, nu liste.
A existat şi o foarte mare doză de complicitate a celorlalte partide
Pe lângă această competiție a populismului, a existat şi o foarte mare doză de complicitate în anumite chestiuni. Este vina noastră, a tuturor partidelor, că am acceptat ca Autoritatea Electorală Permanentă să fie un fel de institut de studii, nu un organism eficient care constată şi ia măsuri. Că am acceptat ca legislația electorală să fie oarecum permisivă, gândindu-ne că sunt zone în care, nu-i aşa, lasă că ne vom descurca mai bine cu banii. Este cunoscută expresia lui Victor Ponta că „la ei sistemul a funcționat mai bine”, care într-un fel atunci rezuma o realitate.
Complicitatea ne-a făcut să acceptăm şi alte chestiuni în care consideram că avem interese. De pildă, introducerea alegerii uninominale la preşedinții Consiliilor Județene, care nu avea nicio justificare administrativă şi într-un singur tur. Acum am acceptat ca şi primarii să fie aleşi tot dintr-un singur tur, pentru că ne-au spus colegi: „Domnule, dar primarii de la mine din județ, de care eu depind, ei vor să fie aleşi dintr-un singur tur”.
Prin aceste cedări, prin acest tip de complicități, iată ne ducem spre o zonă în care vorbim într-adevăr de o democrație de fațadă
Şi prin aceste cedări, prin acest tip de complicități, iată ne ducem spre o zonă în care vorbim într-adevăr de o democrație de fațadă, dar la care, din păcate, am contribuit. Sigur nu în măsura lui Traian Băsescu.
Și de aici consider că rezultă a doua provocare pentru Uniunea Social Liberală, anume de a fi consecventă anumitor principii şi viziuni despre organizarea statului şi de a nu le abandona de dragul faptului că luna aceasta în sondaje vom mai câştiga 3% sau vom mai pierde.
Preşedintele care voia să fie erou şi a ajuns rău
| 30.10.2011
Războinicul urii
Încă din campania electorală pentru alegerile prezidenţiale din 2004, candidatul Traian Băsescu şi-a conceput campania sub sloganul „Pun totul pe o singură carte”. Această carte era Constituţia. De când se află în funcţia de preşedinte al României, în calitatea sa de „preşedinte jucător”, Traian Băsescu a făcut apel constant la prevederile constituţionale, pentru a-şi justifica acţiunile. Nu de puţine ori, preşedintele a identificat lacune constituţionale, pe care le-a umplut prin propriile decizii şi practici. Ulterior, Curtea Constituţională le-a atestat ca legitime. Astfel, preşedintele a deplasat limita constituţională, prin extinderea puterilor preşedintelui şi a ataşat la Constituţia României o serie de practici care riscă să se perpetueze.
Printre aceste puteri şi cutume se numără: refuzul de a numi în funcţie miniştri propuşi de primul ministru, utilizarea arbitrară a referendumului, participarea nelimitată la şedinţele Guvernului. În mod paradoxal, cu toate că este practici sunt neconstituţionale, Curtea Constituţională a făcut ca acestea să fie tratate ca fiind constituţionale.
Actualul preşedinte a instituit practici ce ţin de Constituţie, de modul în care s-a raportat la instituţiile statului, dar şi practici ce ţin de o oarecare etică a politicii.
Practicile constituţionale
Refuzul de a numi în funcţie miniştri propuşi de primul-ministru, în caz de remaniere guvernamentală
În trei rânduri, martie 2006, februarie 2007 şi decembrie 2007, preşedintele a refuzat să numească în funcţie miniştrii propuşi de prim-ministrul Călin Popescu Tăriceanu: ministrul pentru Relaţia cu Parlamentul, al Afacerilor Externe şi, respectiv, al Justiţiei.
Utilizarea referendumului ca subterfugiu
Preşedintele a iniţiat două refendumuri, ambele pentru reforme importante pentru sistemul politic românesc: reforma electorală şi reforma constituţională, pe 25 noiembrie 2007 şi, respectiv, pe 22 noiembrie 2009. El a utilizat referendumurile ca subterfugii prin care să se substituie organului reprezentativ suprem, Parlamentul.
Participarea la şedinţele Guvernului în lipsa premierului şi fără invitaţie
Spre deosebire de predecesorii săi, Traian Băsescu a prezidat cele mai multe şedinţe de Guvern, în număr de 10, în perioada 2004-2008. În mai multe rânduri, preşedintele a venit să prezideze fără invitaţie şi în absenţa premierului.
Consultările cu partidele politice - nu pentru a media, ci pentru a comunica o decizie deja luată
De la investirea în funcţia de prim-ministru a preşedintelui PDL Emil Boc, preşedintele a utilizat consultările nu pentru a-şi exercita funcţia de mediere, ci pentru a comunica, în mod direct, partidelor guvernamentale şi parlamentare, măsurile anticriză care trebuie luate.
Refuzul de a numi un candidat pentru funcţia de prim-ministru desemnat de majoritate
Pe 13 octombrie 2009, Guvernul Boc a căzut, în urma unei moţiuni de cenzură. PSD şi PNL s-au coagulat într-o majoritate şi l-au propus pe Klaus Johannis pentru funcţia de prim-ministru. Preşedintele a refuzat, încălcând logica constituţională minimală a majorităţii din Parlament, singura însărcinată să producă un guvern.
Multe comisii prezidenţiale pentru reforme-nicio reformă
Preşedintele Traian Băsescu a înfiinţat şase comisii prezidenţiale, care au avut rolul de a trasa liniile reformatoare în domeniile vizate de preşedinte. Nicuna dintre aceste comisii nu a avut vreun rezultat concret. O practică mult uzitată de preşedinte este cea de a se face că face.
Urmărirea penală a miniştrilor-a devenit o practică şi o plăcere personală a lui Traian Băsescu
Folosirea DNA ca instrument politic pentru a ameninta şi a şantaja adversarii.Urmărirea penală a miniştrilor-a devenit o practică şi o plăcere personală a lui Traian Băsescu. Din 2007, DNA a sesizat Comisia Specială de la Cotroceni şi a cerut preşedintelui României să-şi dea avizul pentru anchetarea a opt foşti miniştri şi actuali la acea vreme: Adrian Nastase, Miron Mitrea, Tudor Chiuariu, Zsolt Nagy, Victor Babiuc, Paul Păcuraru, Codrut Sereş şi Decebal Traian Remeş Ovidiu Silaghi, Cristian Adomniţei.
Practicile din registrul etic al politicii
Politica urii
De câţiva ani încoace, televizorul constituie pentru Traian Băsescu arena unei politici permanente a urii. Preşedintele a promovat politica atacului permanent asupra adversarilor.Ce a facut Traian Băsescu este fara precedent în politica românească. A învrăjbit categorii de oameni, a incitat la ură împotriva capitaliştilor (grupurile de interese, mafia este pe masa Guvernului) împotriva mogulilor (Felix Motanul, să-ţi fie ruşine Dinu Patriciu) a adversarilor săi politici (exemplele ar fi nenumărate) împotriva ziariştilor, a europenilor cu papioane, împotriva profesorilor, a pensionarilor. Dar împotriva cui nu este Traian Băsescu? Niciodată, de 20 de ani încoace, românii nu au fost atât de dezbinaţi şi fără speranţă.
Discreditarea instituţiilor şi a persoanelor care le reprezintă
De-a lungul mandatului său, preşedintele a criticat Parlamentul, Guvernul, Justiţia şi alte instituţii, fapt ce condus în timp la pierderi consistente de încredere din partea populaţiei.
Slăbirea partidelor politice adversare, pentru ca PD-L să-şi maximizeze puterea.
Interpretarea rolului de preşedinte-erou
Încă din campania electorală din 2004, Traian Băsescu a ales să joace rolul salvatorului României de corupţi, de grupurile de interese, de inundaţii, de Parlament. Niciodată nu a reuşit.
De-a lungul acestor cinci ani de când este preşedinte, Traian Băsescu a exersat un mod personalizat de face politică şi a instituit mai multe practici, care au avut rolul de a concentra tot mai mai multă putere în mâinile sale. Capacitatea acestor practici de a spori puterile preşedintelui le face să fie atât de atrăgătoare pentru viitori preşedinţi, înclinaţi mai mult spre dorinţa de a acumula putere, decât de a interpreta rolul de preşedinte. Toate acestea constituie în precedente periculoase pentru statul de drept.
Cu atât mai mult cu cât Traian Băsescu a adăugat practici la o constituţie şi o democraţie aflate, la început, există riscul este ca tendinţa viitorilor preşedinţi de a utiliza aceste instrumente să se perpetueze.
Foto: © spunesitu.ro
Credeţi că Traian Băsescu trebuie suspendat?
23.11.2011
Moştenirea Băsescu
USL a decis să înceapă procedura de suspendare a preşedintelui din funcţie a preşedintelui Traian Băsescu. Demersul nu este un moft sau o invenţie de agendă, a spus liderul PNL Crin Antonescu.
Decizia se bazează pe faptul că în România s-a petrecut un proces de gravă erodare a statului de drept, iar voinţa şi acţiunea politică s-au concentrat în mod neconstituţional în mâna unui singur om.
Indiferent de şansele de reuşită ale acestui demers, el este justificat de gravitatea faptelor preşedintelui şi de încălcările repetate ale Constituţiei şi normelor statului de drept, care trebuie sancţionate.
În ultimele zile, în spaţiul public s-au vehiculat două interpretări cu privire la ideea suspendării, scrie Iulia Huiu.
Într-un regim democratic, niciodată un demers al opoziţiei, care îşi propune să sancţioneze un derapaj al puterii, nu porneşte de la evaluarea şanselor, ci de la principiul reprezentării şi al pluralismului
Prima este că opoziţia n-are rost să declanşeze suspendarea pentru că nu are majoritate şi deci nici şanse. Dacă avea majoritate, nu ar mai fi fost opoziţie. Pe de altă parte, acest raţionament distorsionat arată că, după 7 ani de Băsescu, de practici autoritariste, de discursuri populiste şi manipulăr rolul şi semnificaţia mecanismelor democratice s-au pierdut deja din vedere. Ele au început să fie interpretate prin filtrul utilităţii sau inutilităţii. Într-un regim democratic, niciodată un demers al opoziţiei, care îşi propune să sancţioneze ori să avertizeze asupra unui derapaj al puterii, să conteste într-o formă sau alta puterea, ori să vină cu soluţii alternative, nu porneşte de la evaluarea şanselor. Porneşte de la principiul reprezentării, al pluralismului şi din nevoia unui echilibru în jocul politic democratic. Pe raţionamentul „nevoii de majoritate”, opoziţia n-ar mai trebui să depună nici moţiuni de cenzură, nici moţiuni simple, nici legi sau amendamente la buget, dacă tot n-au şanse să treacă.
În 1994, iniţiativa CDR de suspendare a lui Ion Iliescu n-a pornit de la un calcul aritmetic şi căzut la vot în Parlament. În 2007, la momentul iniţierii suspendării împotriva lui Traian Băsescu, nu exista o majoritate în favoarea acesteia. Alianţa DA exista încă oficial, iar PNL şi PD erau încă împreună la guvernare. Suspendarea lui Traian Băsescu a fost declanşată în februarie 2007 de către PSD şi era privită la acel moment mai degrabă cu reticenţă de PNŞ şi UDMR. Echilibrul de forţe s-a schimbat ulterior, în numai două luni.
Ideea că iniţiativa de suspendare a lui Băsescu vrea să distragă atenţia de la cazul Geoană este o diversiune lansată de Sebastian Lăzăroiu pe facebook
Al doilea scenariu, lansat de Sebastian Lăzăroiu într-o seară pe facebook, estecă această iniţativă încearcă să deturneze dezbaterea de la „scandalul Geoană” şi să atragă atenţia asupra faptului că, dacă e suspendat Băsescu, rămâne ţara pe mâna lui Geoană.
Explicaţia a fost îmbrăţişată, ca la comandă, de PDL şi UNPR. Acesta este, de fapt, răspunsul lor strategic la o situaţie care, pe fond, nu le e deloc favorabilă şi care îi obligă să intre în defensivă. Deci, în loc să discutăm de gravul atac al lui Traian Băsescu împotriva puterii judecătoreşti şi a tot ce reprezintă instanţă și lege în România, pe unii îi preocupă mai mult legătura dintre suspendare şi Geoană. În „ţara scenaritei”, spune Iulia Huiu, nu e important care sunt, pe fond, faptele lui Traian Băsescu susceptibile de a-i atrage suspendarea, ci strategiile de imagine sau eventualele motivaţii ascunse.
Devine din ce în ce mai greu să deosebim ce este important şi ce nu, suntem tot mai dispuşi să trecem cu vederea chestiuni grave şi să cădem în capcana manipulării. Germenii autoritarismului au prins deja rădăcini. Doar că nu suntem încă pe deplin conştienţi de asta, iar când ne vom trezi s-ar putea să fie târziu, spune Iulia Huiu.
Suspendarea lui Băsescu dă o gură de aer puterii, sau separă apele în opoziţie?
22.11.2011
Controverse din interior
Abia demarată, suspendarea lui Băsescu stârneşte controverse aprinse. Îi vom lăsa deoparte pe susţinătorii preşedintelui, care fac tablouri catastrofice ale consecinţelor procesului de suspendare, ori îi ridiculizează pe cei care l-au demarat. Interesant este că şi printre adversarii declaraţi ai lui Traian Băsescu există controverse pe această temă. Iar argumentele sunt bune şi de o parte şi de alta. V-am prezentat ieri argumentele potrivit cărora, indiferent de şansele de reuşită ale acestui demers, el este justificat de gravitatea faptelor preşedintelui şi de încălcările repetate ale Constituţiei şi normelor statului de drept, care trebuie sancţionate.
Bogdan Duca consideră că Traian Băsescu trebuie suspendat din funcţia de preşedinte al României, dar că, din păcate, suspendarea este imposibilă, petru că majoritatea pro-Băsescu-Boc din Parlament este stabilă. Orice încercare de suspendare este perdantă din oficiu, crede Bogdan Duca. O suspendare (picată sau trecută) în Parlament va aduce o neaşteptată gură de aer actualei puteri.Un Băsescu nesuspendat va capitaliza o nouă victorie împotriva Opoziţiei. Un Băsescu suspendat va avea ocazia de a se reinventa şi de a solicita o solidarizare a unui electorat deja dezamăgit de guvernarea sa. Foarte probabil, ar fi demis prin referendum, dar nu cu un vot zdrobitor, ci având în spate suficiente procente necesare pentru relansarea electorală a grupărilor şi grupusculelor politice ce gravitează în jurul persoanei sale.
De o părere radical diferită este Lilick, cunoscut blogger liberal, care crede că mişcarea USL cu suspendarea e interesantă din trei motive: face agenda, conştientizează oamenii şi separă apele. E un proces de durată, atât de lung cât trebuie ca să fie câştigător. Oricum, nu va fi suspendat de azi pe mâine, aşa cum au înţeles unii. Important e că cei 90% care nu îl mai suportă pe Băsescu să conştientizeze că trebuie să se implice, să meargă să voteze. Să li se aducă argumentele necesare şi să aibă o ţintă precisă. Iar în prima fază, se vor separa apele. Procesul demarat acum e excelent şi numai ca să vedem pe cine ne bazăm şi pe cine nu, inclusiv din partidele de opoziţie, spune Lilick.
Bogdan Duca: O suspendare (picată sau trecută) în Parlament va aduce o neaşteptată gură de aer actualei puteri
Traian Băsescu trebuie să plece acasă!
Traian Băsescu trebuie suspendat din funcţia de Preşedinte al României. Argumentele pentru această necesitate sunt numeroase, răul pe care Băsescu îl provoacă democraţiei, libertăţii şi statului de drept în România fiind greu cuantificabil, din pricina consecinţelor sale pe termen lung.
Chiar şi plecat Băsescu de la Cotroceni, felul în care acesta a siluit interpretativ Constituţia, felul în care a abuzat de prerogativele sale, modul în care a ştiut să-şi subordoneze instituţii fundamentale ale statului (guvern şi servicii secrete) reprezintă moşteniri periculoase pentru democraţia românească. De aceea, plecarea lui Traian Băsescu de la Cotroceni nu va fi completă, fără redefinirea Statului român, ca regim politic parlamentar.
Dar, din păcate, suspendarea lui Traian Băsescu este imposibilă.Actualul preşedinte poate conta pe o majoritate stabilă în ambele Camere ale Parlamentului. Asemenea multor dictatori sud-americani, deşi nu e frecventabil de către marii politicieni ai lumii, Traian Băsescu se bucură de susţinerea nedisimulată a serviciilor secrete americane, care îi regizează vizite la Washington. Tot ca în America Latină, Preşedintele Traian Băsescu nu merge nici măcar la biserică, fără a fi acompaniat de reprezentantul protectorului său extern, ambasadorul Statelor Unite (a se vedea ceremonia de canonizare a mitropolitului Andrei Şaguna de la Sibiu).
Deci Traian Băsescu este un lider autoritar, sigur pe propriile sale poziţii, controlând foarte bine pârghiile puterii din România şi asigurându-şi, prin trădări şi cumpărări succesive, o majoritate stabilă în Parlament. Atunci ce rost mai au discuţiile despre suspendarea sa din funcţie?
Uniunea Social-Liberală, opoziţia parlamentară din România acestui moment, a reluat în forţă tema suspendării din funcţie a lui Traian Băsescu, anunţând că va solicita demararea procesului de suspendare.
Deşi a avut de câteva ori posibilitatea de a obţine o majoritate la limită pentru suspendarea din funcţie a lui Traian Băsescu, Opoziţia a preferat să mizeze pe cartea moţiunii de cenzură împotriva guvernului.Cum guvernul este garanţia prosperităţii tuturor parlamentarilor ce fac parte din coaliţia de guvernământ, evident că miza demisiei guvernului nu a întrunit majoritatea parlamentară necesară.
Evident, Traian Băsescu era o tumoare malignă pentru democraţia românească şi atunci, ca şi acum. Dar opoziţia nu a dorit să speculeze voinţa multor parlamentari UDMR sau din grupul minorităţilor naţionale de a vedea România scăpată de această boală. Au marşat pe o temă prea costisitoare (financiar vorbind) şi...au pierdut.
Opoziţia nu îşi mai poate permite să piardă bătălii politice
Acum, majoritatea pro-Băsescu-Boc din Parlament este mult mai stabilă. Conflictul intern din PSD face ca, foarte probabil, fotoliul de preşedinte al Senatului (înlocuitorul Preşedintelui în cazul suspendării acestuia) să nu mai aparţină Opoziţiei, ba chiar şi ca fragila majoritate a Puterii din Senat să se întărească peste noapte.
De aceea, orice încercare de suspendare din funcţie a Preşedintelui este perdantă din oficiu. Desigur, unii comentatori apropiaţi de actuala conducere a Opoziţiei vorbesc despre cum majorităţile se pot schimba în câteva luni. Dar, cum aceste majorităţi nu se schimbă prin miracol, ci prin negociere, rămâne de văzut ce crede USL că poate oferi parlamentarilor Puterii, pentru a obţine, în schimb, trădarea lor. Locuri eligibile în Parlament? Garanţia că distructivul (pentru ţară) şi eficientul (pentru cei care îl susţin) guvern Boc va supravieţui unui Traian Băsescu suspendat şi demis?
Demersul în sine mai are o foarte mare problemă. Parlamentul României este o instituţie decredibilizată. Traian Băsescu nu s-a sfiit să se aşeze pe sine într-un nedemocratic şi public conflict cu Parlamentul, solicitând şi obţinând inconştienta susţinere populară pentru un viitor Parlament anemic şi nereprezentativ.
Din păcate, Parlamentul României nu a reuşit să câştige nicio bătălie cu Traian Băsescu până acum, acest fapt având consecinţe importante în procesul de decredibilizare a instituţiei parlamentare pe care îl coordonează actualul Preşedinte. Riscul de a se înhăma la o bătălie perdantă din oficiu este acela de a decredibiliza şi mai mult Parlamentul.
Nici Opoziţia ca atare nu ar ieşi mai bine dintr-un astfel de demers. O suspendare (picată sau trecută) în Parlament va aduce o neaşteptată gură de aer actualei puteri. Traian Băsescu suspendat va avea ocazia de a se reinventa şi de a solicita o solidarizare a unui electorat deja dezamăgit de guvernarea sa. Foarte probabil, ar fi demis prin referendum, dar nu cu un vot zdrobitor, ci având în spate suficiente procente necesare pentru relansarea electorală a grupărilor şi grupusculelor politice ce gravitează în jurul persoanei sale.
Un Traian Băsescu nesuspendat, din pricina rezistenţei majorităţii din Parlament, va fi un Traian Băsescu care va capitaliza o nouă victorie împotriva Opoziţiei. Iar electorului român îi plac învingătorii şi nu învinşii (lucru elementar, cunoscut de orice consultant politic).
Foarte probabil, Opoziţia nu vrea de fapt decât să încerce să neutralizeze, cu acest subiect, dezastrul real al conflictelor din PSD (scandalul Geoană şi conflictul între „reformatorii” clujeni şi „patriarhul” pesedist Iliescu), care demobilizează electoratul şi grăbeşte picajul în sondaje al USL.
Dar, incontestabil, într-o democraţie reală, Traian Băsescu ar trebui demis. De fapt, într-o democraţie reală, un om precum Traian Băsescu nu ar fi putut fi ales Preşedinte.
Lilick: Mişcarea USL cu suspendarea e interesantă din trei motive: face agenda, conştientizează oamenii şi separă apele. E un proces de durată, atât de lung cât trebuie ca să fie câştigător
Foarte interesantă mişcarea USL cu suspendarea lui Traian Băsescu. Iată că reuşesc să facă agenda. Şi pe termen lung. Eu am luat această suspendare din start ca pe un proces ceva mai de durată, atât de lung cât trebuie ca să fie câştigător.
Că Băsescu va fi suspendat în 2012 sau în 2013, contează mai puţin. Oricum, nu va fi suspendat de azi pe mâine, aşa cum au înţeles unii. Important e că cei 90% care nu îl mai suportă să conştientizeze că trebuie să se implice, să meargă să voteze şi cum să voteze. Să li se aducă argumentele necesare şi să aibă o ţintă precisă. Anti Băsescu şi anti PDL.
Spuneam însă, în titlu, de o prima fază: cea în care se vor separa apele. Ei, da. Deja apar surprize. Un Emil Hurezeanu, la Realitatea, împotriva suspendării. Un Emil Hurezeanu prezentând vehement un tablou catastrofic în care ne-ar arunca opoziţia, dacă l-ar suspenda pe Traian Băsescu. Deci Hurezeanu deschide azi o listă. Vă imaginaţi că, numai şi pentru asta, ca să vedem pe cine ne bazăm şi pe cine nu, inclusiv din partidele de opoziţie, procesul demarat acum e excelent?
Cum poate fi suspendat Preşedintele României
06.10.2010
Dacă preşedintele va promulga legea pensiilor, opoziţia va declanşa procedura de suspendare a acestuia. www.spunesitu.ro vă prezintă articolul din Constituţia României pe baza căruia poate fi declanşată suspendarea preşedintelui României precum şi paşii acestui proces.
I.Declanşarea procedurii de suspendare
· potrivit alineat 2, art. 95 din Constituţie "propunerea de suspendare din funcţie poate fi iniţiată de cel puţin o treime din numărul deputaţilor şi senatorilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinţă Preşedintelui".
· propunerea de suspendare din funcţie a preşedintelui se depune concomitent la Birourile permanente ale camerelor parlamentului. Birourile permanente, sub semnătura preşedinţilor, „comunică neîntârziat această propunere Preşedintelui României, precizându-se totodată data şi locul şedinţei comune a Camerelor.” (art. 66 din Regulamentul şedinţelor comune a celor două camere).
· În cadrul şedinţei comune se prezintă propunerea de suspendare şi se ascultă explicaţiile oferite de Preşedintele României. După prezentarea propunerii de suspendare din funcţie şi ascultarea explicaţiilor Preşedintelui României, preşedintele de şedinţă consultă deputaţii şi senatorii, pentru a decide dacă datele existente sunt suficiente pentru a fi sesizată Curtea Constituţională. De asemenea, preşedintele de şedinţă consultă parlamentarii cu privire la oportunitatea constituirii unei comisii comune de anchetă.Hotărârea se ia cu majoritatea voturilor din numărul total al deputaţilor şi senatorilor (art. 67 din Regulamentul Senatului şi Camerei Deputaţilor).
În cazul în care se apreciază că datele sunt suficiente, preşedintele care a condus şedinţa comună trimite propunerea de suspendare Curţii Constituţionale spre consultare. Preşedintele de şedinţă trebuie să menţioneze şi termenul în care Curtea Constituţională trebuie să emită avizul consultativ.
În cazul în care s-a decis constituirea unei comisii comune de anchetă, raportul întocmit de aceasta, într-un termen stabilit de Birourile permanente, se trimite spre consultare Curţii Constituţionale, în termen de 3 zile de la data depunerii raportului (art. 68 din Regulamentul celor două camere).
II.Avizul Curţii Constituţionale
Avizul este consultativ, decizia finală de a supune sau nu adoptării Parlamentului propunerea de suspendare, aparţinând Parlamentului. (art. 42-43 din Legea CCR).
III.Votul Parlamentului în cazul procedurii de suspendare
· în termen de 24 de ore de la primirea avizului Curţii Constituţionale, Camerele Parlamentului se întrunesc în şedinţă comună pentru a decide asupra propunerii de suspendare din funcţie. Hotărârea de suspendare se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor. Votul este secret, cu bile (art. 67, alineatele 3,4,5 din Regulamentele celor două camere).
· după consultarea Curţii, "preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor (art. 95, alineat (1) din Constituţie). Hotărârea adoptată de parlament, în cadrul procedurii de suspendare din funcţie a Preşedintelui României, se comunică preşedintelui, în termen de 48 de ore, sub semnătura preşedinţilor celor doua Camere (art. 69 din Regulamentul celor două camere)."
IV. Declanşarea procedurii de demitere a Preşedintelui - etapa referandară
· dacă propunerea de suspendare din funcţie este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui (art. 95, alineat (1) din Constituţie)
· propunerea de suspendare din funcţie, odată aprobată, se trimite şi guvernului în vederea iniţierii proiectului de lege privind organizarea şi desfăşurarea referendumului pentru demiterea Preşedintelui.
· referendumul pentru demiterea Preşedintelui României este obligatoriu şi se stabileşte prin hotărâre a Parlamentului (art. 8 din Legea nr. 3/2000)
· pentru ca referendumul să fie valid, este nevoie de o prezenţă la vot de 50%+1 din numărul celor înscrişi pe listele electorale; este suficient ca majoritatea celor prezenţi la referendum să spună „DA”, pentru ca demiterea să fie aprobată (Legea referendumului nr. 3-2000)
__._,_.___
Your email settings: Individual Email|Traditional
Change settings via the Web (Yahoo! ID required)
Change settings via the Web (Yahoo! ID required)
