Filip
Teodorescu:
(preluare )
"În
ziua de 22 decembrie 1989, era un avion militar american care venise să-l
salveze pe Ceauşescu"
Sunt unele
chestiuni pe care nu le voi discuta niciodată.
Mă voi duce
cu ele în mormânt.
Dar sunt
altele pe care le pot atinge tangenţial.
Fostul şef al
contraspionajului românesc până în decembrie 1989, colonelul Filip Teodorescu, face dezvăluiri legate de epoca în care a activat la vârful unuia dintre
cele mai temute servicii de informaţii ale lumii: Securitatea Română.
La Revoluţie, colonelul Teodorescu a fost trimis la Timişoara şi arestat
imediat după fuga dictatorului.
A fost achitat în
1990.
S-a întors în
conducerea SRI, apoi a demisionat: Despre
ce am făcut la Timişoara nu vreau să vorbesc.
Evenimentul
Zilei:
Se spune că
serviciul secret francez s-a implicat în manifestările din decembrie 1989, cu
ofiţeri activi, specializaţi în diversiune.
Filip Teodorescu:
Ce pot eu să spun, chiar dacă nu are să
vă mulţumească, este că implicarea serviciului de spionaj francez în treburile
din România a fost efectivă.
Ei nu s-au implicat doar în decembrie.
Ei au fost prezenţi întotdeauna, ca şi
azi.
Francezii au acţionat şi în decembrie 1989, în special în Bucureşti.
Au fost prezenţi şi fizic. Doi ofiţeri din cadrul ambasadei de la Bucureşti s-au implicat în
incitarea celor din Piaţa Universităţii şi, din întâmplare, au fost reţinuţi.
Aveau statut diplomatic.
Până s-au lămurit, i-au dus la Miliţia Capitalei, unde au început să vocifereze
că sunt diplomaţi şi au imunitate.
A fost anunţată direcţia de
contraspionaj.
Au mers doi colegi de-ai noştri, care
ştiau şi franceză, şi i-au întrebat ce fac acolo.
Au fost văzuţi şi filmaţi cum îi
îndemnau pe ceilalţi.
Nu ne-am supărat pe ei.
Unul a şi recunoscut: Da,
ne-au trimis, am primit ordin şi asta am făcut.
Celălalt a încercat să mai tragă de
timp, să-şi menţină, chipurile, neamestecul, dar până la urma a recunoscut.
I-au retras ai lor.
-
Preşedintele de atunci al Franţei, Mitterand, a fost ostil la adresa României.
Care a
fost explicaţia?
- François Mitterand a fost vehement la
adresa României.
A făcut o declaraţie dură şi multă lume
nu şi-a explicat de ce.
El a avut o relaţie bună cu Nicolae
Ceauşescu.
Când a avut alegerile, Ceauşescu i-a
trimis o sumă importantă de bani, ca să o folosească în campania electorală a
lui.
Suma aia de bani a fost “caterisită” de
alţii şi nu a mai ajuns la el.
Mitterand a fost supărat că Ceauşescu
i-a promis şi că nu i-a mai trimis.
Relaţia lui a fost exact împotriva
României.
Mitterand a fost supus unei diversiuni
de propriul lui serviciu de informaţii, care l-a dezinformat.
Nu l-au informat şi reacţia a fost cea
cunoscută. A fost o chestiune strict personală.
Prezenţa ministrului francez la
Bucureşti, imediat după 22 decembrie 1989, este legată tot de această
chestiune.
- Este
adevărat că americanii au vrut să îl salveze pe Ceauşescu?
- În ziua de 22 decembrie
1989, era un avion militar american care venise să recupereze familia
Ceauşescu, pe fosta soţie a lui Valentin şi pe fata lui Pacepa, Daniela.
Pe soţii Ceauşescu
nu au putut să îi recupereze.
Când a plecat
Ceauşescu cu elicopterul (de pe sediul CC – n.r.), primul zbor a fost spre
Otopeni.
Generalul Rus, şeful artileriei
antiaeriene, care era şi el în conspiraţie, i-a zis pilotului: “Nu ateriza, că
trag”.
Apoi, după ani, Maluţan (n.r. – pilotul personal al lui
Ceauşescu) a căzut cu totul întâmplător cu un zbor utilitar.
- Ce interes aveau americanii?
- Ruşii au vrut să îl termine pe
Ceauşescu.
Exponentul
ruşilor era Silviu Brucan.
Americanii s-au gândit că îl mai pot
folosi la ceva şi să arate că nu sunt barbari. Acesta a fost mobilul lor.
- Apropo de Pacepa, istoricul american Larry Watts, care a
scris o carte, Fereşte-mă, Doamne, de prieteni, spunea că generalul ar fi fost agent
rus.
Ce ştiau
contrainformaţiile româneşti la momentul fugii acestuia?
- Ca profesionist al informaţiei am
nişte păreri diferite de ale istoricilor.
Este motivată apariţia acestei cărţi şi
nu a fost scrisă pentru faptul că Larry Watts are aceeaşi dragoste faţă de noi de dă
pe dinafară.
Sunt chestiuni de influenţare a opiniei
publice.
În prima parte ne distrage atenţia, că îi demască pe vecini, pe maghiari. Cădem
într-o cursă. Ulterior, a mai avut o misiune - neapărat să abordeze în
carte şi să-l facă pe trădătorul Pacepa - că, de fapt, era omul ruşilor şi
nu al americanilor.
Pacepa mi-a fost şef. Eu am avut inspiraţia să mă întorc în ţară, dintr-o
misiune îndelungată în afară, cu o săptămână înainte de trădarea lui. Am stat
trei luni pe tuşă. M-au verificat colegii dacă sunt sau nu de-al lui Pacepa.
S-au convins că nu sunt şi mi-am reluat activitatea. Am fost şi promovat ca
director, pe un spaţiu important pentru serviciul de spionaj.
- Şi, totuşi, Pacepa a fost omul ruşilor sau
al americanilor?
- Când mi-am reluat activitatea, am
început să cercetez mai mult. L-am ştiut pe omul ăsta şi a adus prejudicii
catastrofale României din punct de vedere economic.
Pacepa este scos că a fost recrutat de
ruşi.
Adevărul este că a fost recrutat de CIA
din 1956, de când el era la post în Germania Federală. Nu aveam relaţii
diplomatice, ci doar o agenţie economică, iar Pacepa era şeful agenţiei. Acolo
a fost recrutat. A fost ajutat să promoveze.
Îi dădeau informaţii, iar la Bucureşti
s-a spus: uite ce băiat deştept este acesta.
A fost promovat tot mai sus, până a
ajuns director adjunct al Securităţii şi consilier personal al preşedintelui
României.
Care ofiţer de informaţii nu şi-a dorit
să aibă o asemenea sursă?
- După ce a fost reabilitat de Justiţie, Pacepa nu a mai revenit în ţară.
Ce
informaţii preţioase a putut furniza încât americanii să îl protejeze şi acum?
- A vândut tot ce a fost în România.
Din cauza trădării lui, în relaţiile
economice internaţionale s-a produs o prăbuşire.
Relaţii economice pe chestiunile de
anvergură.
- L-aţi
numit pe Pacepa trădător. De ce aţi zis asta?
- Dacă şi-a trădat ţara, ce
este? Trădarea este trădare.
Când dai
informaţii împotriva ţării tale, asta este trădare.
În 2009, TVR a difuzat un reportaj despre viaţa actuală a generalului Pacepa…
Este un fals. Cea
care a realizat documentarul a stat într-o altă cameră şi i s-a prezentat o
altă persoană.
- Vreţi să ziceţi că Pacepa e
mort?
- După părerea mea, da.
- Dacă
Securitatea era atât de puternică, cum de nu a putut să îl avertizeze pe
Ceauşescu despre ce avea să se întâmple?
- Am încercat să îl avertizăm pe
Ceauşescu, dar el nu a luat în seamă informaţiile.
Şi atunci m-am ocupat de o chestiune.
La ultimul Congres, am băgat o informaţie la una dintre
delegaţiile străine, să îi transmit-tă lui Ceauşescu, să îi spună că e jale.
I-au spus, dar Ceauşescu s-a făcut roşu şi s-a ridicat în picioare şi a ieşit.
Cei din delegaţie au plecat din
Bucureşti cu primul avion.
- Când aţi fost siguri că pică Ceauşescu?
- Încă din vară ştiam că va pica
Ceauşescu.
Erau informaţii care se adunau şi care
ne arătau că acesta va fi finalul.
Nicolae Ceauşescu
nu a ştiut să se retragă şi a greşit fundamental.