Aniversarea ZILEI ARMEI RADIOLOCATIE, imi ofera placutul prilej, ca in numele cadrelor militare din Filialelele SCMD MUNTENIA SUD, sa adresez RADIOLOCATORISTILOR militari, FELICITARI pentru intreaga activitate desfasurata in slujba tarii si in mod deosebit pentru apararea Suveranitatii Aeriene, urari de sanatate si fericire!
Vicepresedintele Comitetului Director/Coordonator
Presedintele Filialei Pitesti
Col.ec. Victor Popescu
LA MULTI ANI RADIOLOCATORISTI!
25 IULIE ZIUA ARMEI "RADIOLOCATIE"
Apariţia primei structuri militare înzestrată cu staţii de radiolocaţie
marchează începutul radiolocaţiei în Armata Română. Potrivit Legii
nr. 938 / 3 martie 1939 pentru apărarea antiaeriană activă şi pasivă a
teritoriului, a luat fiinţă Serviciul general de pândă şi alarmă , care
era prima componentă a apărării active urmată de Aviaţie şi Mijloace de
apărare contra aeronavelor. Acest serviciu a fost organizat pe 28 zone
de apărare antiaeriană şi iniţial a avut în înzestrare 6 staţii de
radiolocaţie de producţie germană (3 Freya şi 3 Wurtzburg) şi aparatură
de ascultare şi localizare aeriană. Legea nr. 938 / 03.03.1939 este adevăratul certificat de naştere a armei radiolocaţie în armată.
Serviciul general de pândă şi alarmă cu structurile teritoriale din
cele 28 de zone de apărare antiaeriană au funcţionat până la sfârşitul
celui de al 2-lea război mondial, 1945.
La 10.04.1949 a luat fiinţă Secţia Pândă Antiaeriană, denumită
ulterior Secţia Observare şi Înştiinţare Localizare Aeriană (O.I.L.A.),
în cadrul Comandamentului Apărării Antiaeriene a Teritoriului, înfiinţat
în anul 1931, care avea în subordine compania de radiolocaţie
Bucureşti, Băneasa, înzestrată cu staţii de radiolocaţie AN/TPS-53 (de
producţie englezească), SCR-512D (americană) şi Wutzburg (germană), apoi
alte companii şi batalioane înzestrate cu staţii, de producţie
sovietică, P-3A, P-8 şi P-20.
La 14 mai 1955 România a semnat Tratatul de la Varşovia şi prin
ordinul ministrului Forţelor Armate, generalul de armată Emil
Bodnăraş, nr. CL – 0074 / 25 iulie 1955, au luat fiinţă, în cadrul
Comandamentului Apărării Antiaeriene a Teritoriului, Trupele
Radiotehnice (Rd.Th.) formate din 3 regimente şi 2 batalioane
radiotehnice cu 12 noduri şi 14 posturi, în total 26 de subunităţi.
În anul 1965 a luat fiinţă Brigada 46 Radiotehnică la Ploieşti şi în
1966 Brigada 41 Radiotehnică la Timişoara. Până în anul 1978 se continuă
înzestrarea cu staţii de radiolocaţie de producţie sovietică P-10,
P-14, P-18, P-30, P-35, P-37, PRV-11, PRV-13 şi aparatură sovietică
de automatizare VP-01, VP-02, VP-04 şi VP-11. La sfârşitul anului
1966 existau 56 de subunităţi radiotehnice înzestrate cu 236 staţii de
radiolocaţii. Ulterior, a continuat înzestrarea şi cu staţii de
radiolocaţie de producţie poloneză ST-68, apoi cu staţii de producţie
românească START-1M, precum şi cu complete de automatizare româneşti
C-751 şi C-801 pentru batalioane, şi C-752 şi C-802 pentru
companiile radiotehnice.
Arma radiolocaţie a avut propriile instituţii de învăţământ militar
pentru formarea ofiţerilor de radiolocaţie. În anul1960 Şcoala Militară
de Ofiţeri Tehnici de Radiolocaţie, înfiinţată la 01.12.1952, la Sibiu,
a fost mutată din Bucureşti la Braşov, unindu-se cu Şcoala Militară de
Ofiţeri de Artilerie Antiaeriană. Prin Hotărârea Guvernului nr.190 /
22.03. 1991 a luat fiinţă Institutul Militar de Radiolocaţie ,,Avram
Iancu’’ Braşov. Potrivit Hotărârii Guvernului nr. 61 /11.08 1995 a luat
fiinţă Academia Aviaţiei şi Apărării Antiaeriene Braşov, care a
înglobat institutele militare de aviaţie, radiolocaţie şi de artilerie
şi rachete antiaeriene. Din anul 1996 această academie se numeşte
Academia Forţelor Aeriene ,,Henri Coandă’’ din Braşov. În anul 1960 a
luat fiinţă, la Braşov, Şcoala de Maiştri Militari şi Subofiţeri de
Artilerie Antiaeriană şi Radiolocaţie. În prezent, aceasta funcţionează
în cadrul Şcolii Maiştri şi Subofiţeri a Forţelor Aeriene Boboc. La
Ploieşti a funcţionat Centrul de Instrucţie al Trupelor Radiotehnice (în
prezent Şcoala de Aplicaţie pentru Radiolocaţie) pentru specializarea
ofiţerilor de radiolocaţie. În învăţământul militar politehnic, Academia
Tehnică Militară, s-au specializat ofiţerii ingineri de radiolocaţie
(timp de 5 – 5,5 ani), în prezent prin studii de licenţă (de 4 ani) şi
perfecţionare prin studii de masterat (1,5 ani) şi studii doctorale în
ştiinţe inginereşti (3 ani). La Facultatea de Arme din Academia de
Înalte Studii Militare, în prezent din Universitatea de Apărare ,,Carol
I’’ s-au specializat şi se specializează la nivel superior (timp de 2
ani) ofiţerii de radiolocaţie şi s-au perfecţionat şi se perfecţionează
prin studii doctorale în ştiinţe militare.
În vederea aderării României la NATO, în perioada 1998 – 2003, a avut
loc un profund proces de reformă şi restructurare a supravegherii de
radiolocaţie a spaţiului aerian al ţării. În 1998 au fost desfiinţate
brigăzile radiotehnice şi s-a implementat o nouă structură Centrul de
Radiolocaţie (similar regimentului organizat pe batalioane şi companii
de radiolocaţie) fapt ce a condus la creşterea operativităţii, supleţei
şi eficienţei actului de decizie, la optimizarea fluxului informaţional
despre situaţia aeriană şi la crearea condiţiilor pentru realizarea
sistemului integrat militar şi civil de gestionare a spaţiului aerian.
Introducerea în dotarea subunităţilor de radiolocaţie a sistemelor
radar modulare trididimensionale (3D) cu rază lungă de acţiune
FPS/117E(T) şi cu rază mică şi de acţiune Gap Feller şi
operaţionalizarea Centrului de Operaţii pentru Suveranitate Aeriană (
ASOC ) au creat bazele modernizării şi trecerii de la radiolocaţia
analogică la cea digitală cu protecţie la toate categoriile de bruiaj,
precum şi la posibilitatea lucrului compatibil cu sistemele militare şi
civile existente în prezent. Radarele FPS-117 execută cercetarea
spaţiului aerian, descoperirea, urmărirea şi identificarea mijloacele
aeriene până la 450 Km transmiţând automat date radar în reţeaua de
comandă şi control a Forţelor Aeriene. Radarele Gap Feller execută
supravegherea, controlul traficului aerian şi transmiterea automată a
datelor radar la utilizatori pentru dirijarea avioanelor proprii la
interceptare şi indicarea ţintelor sistemelor de rachete sol-aer. Au mai
rămas în înzestrare câteva tipuri din vechile radare analogice
bidimensionale P-18, P-37 şi PRV-13.
Aderarea României la NATO, în 29 martie 2004, a impus ca procesul de
înzestrare cu mijloace radar moderne şi informatizarea conducerii
activităţilor specifice să determine adoptarea unor noi structuri
coerente şi ierarhizate astfel încât să pună în valoare performanţele
tehnicii în cadrul unui sistem de supraveghere a spaţiului aerian
integrabil în NATO Integrated Extended Air Defense System – NATINEADS.
Am fost ofiţer tehnic de radiolocaţie şi sunt absolvent al primei
promoţii, 1969, de ingineri militari de calculatoare electronice a
Academiei Militare Generale. Pentru a reliefa valoroasa pregătire
profesională a radiolocatoriştilor militari, în afara calificativelor
superioare obţinute atât individual cât şi pe subunităţi sau unităţi de
radiolocaţie, merită subliniat faptul că 68,75 % din absolvenţii (adică
11 din 16) a primei promoţii, 1969, de ingineri militari de
calculatoare electronice au fost ofiţeri tehnici de radiolocaţie din
diferite promoţii. Absolvenţii primei generaţii de ingineri militari de
calculatoare electronice, constituită din promoţiile 1969, 1970 şi 1971,
au fost formate în total din 50 % foşti ofiţeri de radiolocaţie, iar
75 % au fost ofiţeri care înainte de academie au lucrat în Comandamentul
Apărării Antiaeriene a Teritoriului [ 22 de ofiţeri de radiolocaţie +
10 de rachete antiaeriene (sol-aer) + 1 tehnic de avion = 33 din
totalul de 44 absolvenţi ] şi numai 25 % au fost ofiţeri din celelalte
arme din armată. Începând cu a doua generaţie de ingineri militari de
calculatoare au fost admişi în academie şi proaspeţii absolvenţi de
liceu, fără să fie şi absolvenţi ai unei şcoli militare.
Denumirea de trupe radiotehnice a fost folosită în perioada
când România a fost, în cea mai mare parte, în Tratatul de la Varşovia (
începând din 25 iulie 1955 până în 1998 ) şi nu justifică ca ziua
radiolocaţiei să fie 25 iulie, deoarece aceasta reprezintă doar ziua de
naştere a denumirii ,,Trupe Radiotehnice” şi începutul uneia din
restructurările acestei arme. Denumirea a fost pasageră ca şi altele în
radiolocaţie, fiind folosită o perioadă limitată de timp. La fel ca la
celelalte arme din armată, ziua radiolocaţiei ar trebui să fie, conform
certificatului de naştere, pe data de 3 martie, deoarece în această zi
a anului 1939 a luat fiinţă prima structură din Armata Română dotată cu
staţii de radiolocaţie. De reţinut că, din punct de vedere juridic,
prevederile unei legi sunt prioritare în faţa celor unui ordin, fie el
şi al unui ministru.
Radiolocația.ro (material
publicat de colonel r. ing. Aurelian Halus în ziarul Observatorul
militar nr. 8 (1245) din 26 februarie – 4 martie 2014, pag.16)
Cu
acest prilej Cadrele militare in rezerva si in retragere din Mun.
Alexandria organizeaza o masa festiva. Sunt invitate cadre militare din
toate structurile de aparare.(preluat si publicat de Victor Popescu).
