sâmbătă, 11 aprilie 2015

FOARTE IMPORTANT!


Propunerile domnului Col.r. avocat Viorel Iepure privind proiectul Legii pensiilor militare de stat


Punct de vedere și propuneri la proiectul Legii pensiilor militare de stat O nouă lege privind pensiile militare de stat trebuie să repare, în sfârșit, eroarea fundamentală comisă prin includerea pensiilor militare în Legea nr. 119/2010: schimbarea naturii juridice a acestora. Pentru aceasta, cei chemați să elaboreze o lege dreaptă în acest domeniu nu o pot face fără să înțeleagă și să-și însușească 2 aspecte fundamentale care caracterizează esența existenței și funcționării organismului militar: 1) Statutul militarilor se diferențiază fundamental de toate celelalte sub aspectul specificului muncii, al modului de recompensare a acesteia și al momentului încetării ”contractului” dintre militar și stat; 2) Pensia, la fel ca și solda, trebuie să reflecte ierarhia militară, respectând principiul nediscriminării între persoane care s-au aflat/se află în aceeași situație dar și asigurând tratarea în mod diferențiat a persoanelor care s-au aflat/se află în situații diferite. 1. În ce privește primul aspect, este bine cunoscut faptul că activitatea militarilor nu a fost niciodată remunerată cu ”retribuție” sau cu ”salariu” ci cu ”soldă”. Diferența nu este doar una terminologică, formală, ci este una de fond și ține de esența statutului de militar: munca acestuia nu poate fi evaluată și normată a priori. Spre deosebire de salariații civili din orice sector public sau privat, care încheie contract de muncă în condițiile prevăzute de Codul muncii (funcția și atribuțiile concrete ale postului, durata normală a muncii exprimată în ore/zi şi ore/săptămână, normarea muncii, interzicerea muncii forțate, etc.), ”contractul de muncă” al militarilor de carieră îl constituie jurământul militar și Statutul cadrelor militare, acte care impun sarcini și obligații specifice, mergând – în caz de nevoie – până la sacrificiul suprem, dar și o multitudine de restricții și îngrădiri ale drepturilor și libertăților. Drept consecință, solda – ca o contraprestație a unei munci care nu poate fi normată – este o remunerație stabilită în funcție de gradul militar și de funcția îndeplinită în ierarhia militară (remunerația de bază a militarilor se compune din ”solda de grad” și ”solda de funcție”) care, cu cât sunt mai înalte impun și responsabilități mai mari și sarcini mai complexe. În mod corespunzător, și pensia acordată la trecerea în rezervă – chiar dacă se calcula pe baza veniturilor din ultima perioadă de activitate – reflecta, în primul rând, răspunderea și complexitatea funcției îndeplinite, elemente care influențează direct gradul de uzură fizică și psihică al militarului. Pe de altă parte, pensia militară de serviciu a fost acordată și în considerarea faptului că pensionarii militari au o situaţie specială faţă de alţi pensionari, în sensul în care, în funcţie de necesităţi, pot fi mobilizaţi sau concentraţi, nefiind retraşi complet din activitatea profesională. Pensionarii militari aflați în rezervă fac parte – conform Legii nr. 446/2006 privind pregătirea populației pentru apărare și Legii nr. 80/1995 privind Statutului cadrelor militare – din rezerva operațională. Întâmplător sau nu, tocmai ofițeri din această categorie au fost mai afectați de procesul nedrept al recalculării/revizuirii pensiilor militare. Raportarea pensiei revizuite la veniturile obținute pe parcursul carierei de militar activ prin intermediul ”principiului” ca și cum s-ar fi contribuit, apare – dincolo de imposibilitatea dovedirii tuturor veniturilor – ca o măsură nefundamentată, ilogică și chiar aberantă. Pensiile militare de stat, în acord cu remunerațiile militarilor activi (soldele), au fost acordate întotdeauna ținându-se cont de specificul activității desfășurate dar și de statutul militarilor în rezervă. Militarii răspund întotdeauna prompt, la orice oră, atunci când sunt chemați să-și facă datoria, fără să dea prioritate multiplelor probleme personale ori familiale pe care – ca orice cetățean al acestei țări – le au, fără să stea să calculeze cât de mare ori cât de importantă este ”contributivitatea” lor prin ceea ce fac și fără să analizeze cum ar putea-o contabiliza în perspectiva pensiei. Ei știu doar că au depus un jurământ și că, în virtutea acestuia, trebuie să-și facă datoria fără să fie nevoie să semneze contracte sau acte adiționale cu norme de muncă, timp de lucru, etc., etc. Mai știu însă că – la fel ca peste tot în lumea civilizată – sarcinilor, obligațiilor și sacrificiilor unice impuse de statutul de militar le corespund drepturi care înseamnă obligații corelative din partea organelor statului, pe care guvernanții nu și le pot reconsidera în mod arbitrar, umilindu-i pe militari! Pentru că nu poate fi caracterizată altfel fapta de a desființa pensiile militare de stat ”în interesul public” și de a diminua cuantumul multora dintre acestea (mărindu-l substanțial pe al altora!), urmată de o îndelungată așteptare a unei legi reparatorii, până când o mare parte dintre militarii în rezervă/retragere vor ieși din sistem ”pe cale naturală”. Apărarea țării depinde și de atenția acordată rezervei armatei iar interesul apărării țării nu poate fi subordonat intereselor politice partizane sau de grup. Pensiile militare de stat au constituit de-a lungul timpului ”originalul” pensiilor de serviciu, fiind pe deplin justificate întrucât reflectau statutul cu totul aparte al unei bresle chemate să-și apere țara chiar cu prețul sacrificiului suprem. Fără a contesta necesitatea și justețea unora dintre ”copiile” apărute după 1990, nu înțeleg ce resorturi au stat la baza distrugerii originalului, în condițiile în care, chiar și (sau mai ales) în urma integrării euro-atlantice a României, consolidarea sistemului propriu de apărare (inclusiv a rezervei armatei) constituie o necesitate stringentă. 2. Cu privire la cel de-al doilea aspect, pentru înlăturarea haosului generat de reglementările în domeniu din ultimii 5 ani și de modul de aplicare a acestora, este nevoie ca o nouă lege a pensiilor militare de stat să fie adoptată cât mai urgent, să fie una cu adevărat reparatorie și să înlăture orice discriminare (pozitivă sau negativă) între beneficiarii ei. Ori, sub acest ultim aspect, este imperios necesar ca proiectului intrat în dezbatere parlamentară să-i fie aduse următoarele trei amendamente: a) Recalcularea după criteriile noii legi a tuturor pensiilor militare aflate în plată, inclusiv a celor rezultate în baza Legii nr. 119/2010, a O.U.G. nr. 1/2011 și a Legii nr. 241/2013. Recalcularea doar a pensiilor stabilite în baza Legii nr. 263/2010 ar însemna o discriminare negativă a unui mare număr de militari pensionați până în anul 2010, discriminare care nu poate fi justificată prin protejarea intereselor unui grup restrâns de pensionari cărora le-a fost majorată substanțial pensia prin recalcularea/revizuirea efectuată în temeiul Legii nr. 119/2010 și O.U.G. nr. 1/2011. Interesele acestora din urmă sunt oricum protejate prin aplicarea principiului dreptului câștigat (art. 113 din proiect). b) În strânsă legătură cu primul amendament este și necesitatea aplicării acelorași dispoziții legale privind condițiile de muncă, așa cum au fost modificate prin H.G. nr. S.1019/2010 și Ordinul nr. M.S.132/2010 al M.Ap.N., dispoziții care nu au fost respectate cu ocazia recalculărilor/revizuirilor efectuate până în prezent deși atât art. 8 din Legea nr. 119/2010 cât și art. 3 al. 3 din Anexa nr. 3 (Metodologia de calcul) la O.U.G. nr.1/2011 stipulează că dispozițiile legale privind condițiile de muncă se aplică ”cu modificările ulterioare”. Este moral, logic și echitabil ca două persoane care – desfășurând aceeași activitate – au lucrat în același timp, în același loc și în aceleași condiții de muncă, să fie tratate în mod egal sub aspectul recunoașterii drepturilor aferente acelor condiții de muncă, indiferent dacă s-au pensionat anterior sau ulterior unei modificări legislative care schimbă nivelul de încadrare în condiții de muncă al activității sau locului de muncă respectiv. c) Departajarea, sub aspectul drepturilor de pensie, între militarii care și-au desfășurat activitatea în grupa ”condiții speciale” și cei care și-au desfășurat activitatea în grupa ”alte condiții”, cele două grupe implicând grade diferite de responsabilitate, stres și uzură fizică și psihică. Introducerea celor trei amendamente este necesară pentru respectarea principiului nediscriminării consacrat în art. 16 al. 1 din Constituție privind egalitatea cetățenilor în fața legii și în art. 14 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale. 06.04.2015 Col. r. avocat Iepure Viore
(preluare dupa blogul filialei Cluj-Napoca)