GRUPUL FILIALELOR SCMD <<MUNTENIA SUD>>
FILIALA 1 PITESTI
Catre ,
Parlamentul Romaniei ,Guvernul Romaniei ,Institutia Prezidentiala ,Comitetul Director si toate FILIALELE Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate ,Consiliul National al Societatii Civile ,Partidele Politice ,Asociatii ,Fundatii ,Ligi ,ONG.,etc.,
GRUPUL FILIALELOR SINDICATULUI CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE <<MUNTENIA SUD>> ( Filialele : Pitesti 1, Curtea de Arges ,Campulung Muscel ,Targoviste ,Campina ,Ploiesti ,Urziceni ,Slobozia ,Fetesti ,Calarasi ,Oltenita ,Giurgiu ,Alexandria ,Jandarmi -Pitesti 2) ,SUSTIN Initiativa Legislativa ,de Revizuire a Constitutiei Romaniei ,pentru modificarea art.12 ,alin.1 din Legea 75/1994 ,potrivit careia trebuie sa aiba, urmatorul continut :
<< Drapelul National al Romaniei este un tricolor cu benzi verticale ,incepand de la lance - albastru, galben, rosu. Are o proportie de 2/3 intre latime si lungime si are aplicata pe culoarea galbena stema Romaniei adoptata in 1992.>>
Inserarea STEMEI ISTORICE PE DRAPEL ,reprezinta si defineste un act de constiinta prin care steagul Romaniei ,devine cu adevarat INSEMNUL DE IDENTITATE intre natiunile lumii ,simbolul prezentului si viitorului .
Va prezentam mai jos ,EXPUNEREA de MOTIVE intocmita de dl.Prof.dr.univ.Cornel POPESCU din cadrul Societatii de Istorie Filiala Arges .
Honor et Patria ,Vae Victis !
Vicepresedinte C D / Coordonator
Presedintele Filialei 1 Pitesti
Colonel Victor Popescu
EXPUNERE DE MOTIVE
De-a lungul
istoriei, Drapelul, steagul (vexillum) reprezintă simbolul suveranităţii
statului asupra teritoriului naţional.
Stema unui
stat este simbolul fiinţei sale istorice şi politice, care exprimă realizarea
unor idei sau al unor aspiraţii înalte pe care statul sau poporul respectiv, în
deplină unitate le-au urmărit în cursul timpurilor.
Stema
actuală a României simbolizează statul unitar român, situaţia politică şi
teritorială a ţării noastre în urma nesfârşitelor străduinţe şi lupte pe care
le-a purtat poporul român pentru realizarea unităţii sale naţionale.
Stema întru totul
cu drapelul reprez
intă
România ca stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil,
reprezintă deci, unitatea indestructibilă dintre statul român şi poporul său.
Originea
drapelului României vine din îndepărtata istorie, de peste două milenii, având
rădăcini în steagurile Romei şi ale Daciei. Drapelul (vexillum) dac consta
dintr-o bucată de pânză pătrată fixată în vârful unei suliţe. În mijloc avea cusută
o emblemă reprezentând un şarpe, şi pe margini franjuri. Stindardul dac
(signum) era un balaur cu capul de lup şi gura deschisă. Pe corpul acestuia
erau prinse benzi textile. Atât franjurile drapelului, cât şi benzile
stindardului erau colorate în nuanţele curcubeului, dominante fiind roşu,
galben şi albastru.
De regulă,
ambele însemne se aflau alături şi, uneori, chiar combinate.
Mai târziu,
abia în secolul al XIV-lea, documentele care s-au păstrat amintesc de
steagurile oştirilor. Pe lângă documente scrise, s-au păstrat şi câteva
steaguri din trecut.
Pentru
Principatele Române, însemnele naţionale sunt cunoscute sub numele de steag.
Ulterior, sub influenţa terminologiei apusene, steagul a luat numele de
drapel - pentru trupele pedestre şi
stindard, pentru cele călări. În realitate ambele denumiri nu sunt decât signum
şi vexillum. Acestea, respectiv, forma, culorile, conţinutul şi simbolistica
lor au fost statuate prin legi, regulamente şi înalte decrete.
Numeroase
mărturii scrise care s-au păstrat până în zilele noastre, ne dovedesc că
existau pentru Muntenia, Moldova, Transilvania şi celelalte provincii,
simbolistica heraldică şi vexilologică a fiecăreia, bine statornicită.
Pe toate
aceste simboluri - steaguri, drapele, stindarde - erau aplicate elementele
heraldice, iconografice, steme etc.
Sunt
păstrate şi în prezent steagul domnesc
al lui Ieremia Movilă de la sfârşitul secolului al XVI-lea, steagul original al
lui Ştefan cel Mare (sfârşitul secolului al XV-lea). De asemenea, se păstrează
steagul muntenesc în formă pătrată din timpul lui Şerban Cantacuzino, de la jumătatea
secolului al XVIII-lea şi de la începutul secolului al XIX-lea, în Ţara
Românească, steagul pandurilor lui Tudor Vladimirescu. Reprezentative sunt şi
steagul Agiei din Principatul Ţării Româneşti (1822-1828), steagurile din
vremea domnitorilor Alexandru Ghica şi Gheorghe Bibescu.
După
această perioadă steagul capătă aspectul Tricolorului naţional.
Pentru Ţara
Românească s-au păstrat şase drapele şi două stindarde, aşezate astăzi alături
de cele din perioada anterioară în Sala de Onoare a Muzeului militar. Aceste
opt steaguri se aseamănă perfect între ele în ceea ce priveşte culorile. Toate
sunt formate din câte trei fâşii orizontale din mătase, sus, roşu, la mijloc
galben, jos, albastru. Steagurile sunt din vremea domnitorului Alexandru Ghica,
Gheorghe Bibescu, ele simbolizând perioada din ultima parte a primei jumătăţi a
secolului al XIX-lea.
În ceea ce
priveşte Principatul Moldovei, tot din perioada de la jumătatea secolului al
XIX-lea se păstrează două steaguri de pe timpul domniei lui Mihail Sturdza.
Acestea au fost înlocuite, după jumătatea secolului, în timpul Căimăcămiei, cu
alte 3 steaguri diferite de cele anterioare, fiind şi acum păstrate. Din cele
prezentate, rezultă că steagurile Principatelor Române, pentru epoca 1830-1859,
aveau stabilite, conform Regulamentelor Organice următoarele culori: pentru
Moldova, albastru şi roşu, păstrate până în timpul domnitorului Alexandru Ioan
Cuza, pentru Ţara Românească, albastru şi galben numai până în 1834, când sunt
înlocuite cu roşu, galben şi albastru. Pe steagurile Moldovei erau inserate
stemele cu capul de bour, iar pe steagurile Ţării Româneşti, încă din 1834,
erau inserate stemele cu vulturul. În timpul domnitorului A.I. Cuza se adoptă
pentru însemnele ambelor ţări, Tricolorul, compus din roşu, galben şi albastru.
Steagul poartă cele trei culori şi acvila cu scutul pe care sunt reunite
simbolurile Ţării Româneşti şi Moldovei.
Se constată
că, absolut toate steagurile şi drapelele au aplicate stemele cu însemnele
heraldice, hieroglifice, iconografice etc., fiind o condiţie sine qua non de
reprezentare a suveranităţii statale şi ale unităţii poporului în jurul
statului.
De asemenea,
în 1840, domnitorul Ghica a adoptat noul model pentru cel dintâi tricolor -
roşu, galben, albastru, cu roşu în partea superioară şi lăţimi egale ale
benzuilor. În centru se afla un scut alb brodat cu aur şi mobilat cu acvila
încoronată princiar şi cruciată. În 1848 steagul adoptat de către revoluţionari
ca drapel al Ţării Româneşti a fost tricolorul albastru, galben, roşu, cu
albastru sus şi, pe galben, era inserată deviza: "Libertate, Dreptate,
Frăţie" . Acest tricolor apare şi în Moldova, în Ardeal (Adunarea de la
Blaj) şi până la Paris (arborat la 26 aprilie 1848). În baza decretului nr. 1
din 14/26 iunie 1848 al guvernului provizoriu din Ţara Românească se prevede că
"steagul naţional va avea trei culori: albastru, galben, roşu, precum şi
deviza ʺDreptate,
Frăţie". Aceste steaguri au fost sfinţite la 15/27 iunie 1848. În baza
decretului 252 din 13/25 iulie 1848 se definea steagul ca având culorile
dispuse pe verticală. Nuanţele erau albastru închis, galben deschis şi roşu
carmin, cu albastru lângă hampă, galben la mijloc şi roşu fâlfâind.
Sunt reprezentative
steagurile din 1861-1863 de sub domnitorul Cuza care se menţin şi sub
principele Carol I, până în 1874, deşi, între timp Constituţia din 1866, ca şi
legile din 1867 şi 1872. Conform acestor legi, culorile drapelului românesc
sunt aşezate vertical în ordinea următoare: albastru, alături de hampa
drapelului, galben la mijloc, iar roşu, la margine, "flotând".
Aceleaşi legi mai prevăd că drapelul va avea la mijloc stema ţării. Această
formă a drapelului a fost menţinută, atât în perioada regelui Carol I, cât şi
în perioada regilor Ferdinand I şi Carol II, cu deosebirea că, după întregirea
României, s-a pus la mijlocul drapelului stema cea nouă a ţării.
După 30
decembrie 1947, drapelul României îşi păstrează proporţia, culorile şi
poziţionarea lor. fiind înlocuită stema istorică cu stema regimului din
perioada 1948-1989. Din 1990 drapelul a fost vitregit de cel mai important
simbol al fiinţei naţionale - stema României care, inserată pe drapel,
reprezenta statul unitar român, naţional, suveran, independent şi indivizibil.
Este
binecunoscut şi fundamentat că, de-a lungul istoriei, steagurile principatelor
române aveau inserate steme care le individualizau, devenind în timp simboluri
de necontestat pentru statele respective. Stema de azi este stema ROMÂNIEI
MARI, ce a fluturat pe drapelele României până la jumătatea secolului XX. Prin
construcţia stemei, specialiştii în heraldica românească, au reflectat unitatea
statului român. Aceasta are legătură directă cu primul articol din:
Constituţia Principatelor Unite Române 1866 -
"Principatele Unite Române constituie un singur stat indivizibil, sub
denumire România"; Constituţia Regatului României 1923 şi 1938 -
"Regatul României este un stat unitar şi indivizibil";
Constituţia Republicii Populare Române 1948 "Republica Populară Română
este un stat popular, unitar, independent şi suveran"; Constituţia
României 1991- "România este stat naţional, suveran şi independent, unitar
şi indivizibil"
DE ACEEA,
STEMA - CA SIMBOL AL UNITĂŢII STATULUI
ROMÂN TREBUIE REPUSĂ ACOLO UNDE ISTORIA A AŞEZAT-O, PE DRAPELUL
ROMÂNIEI, CARE, PRIN CULORILE ŞI SIMBOLURILE SALE ÎNSEAMNĂ SUVERANITATEA ŞI
INTEGRITATEA STRĂMOŞESCULUI PĂMÂNT CARPATO-DUNĂREANO-PONTIC!
Cine nu
acceptă reintroducerea stemei pe drapel nu recunoaşte istoria românilor şi
neagă adevărul constituţional: ROMÂNIA este
STAT UNITAR!
De-a lungul
istoriei, în vexilologia şi heraldica românească, drapelul tricolor a respectat
culorile naţionale - roşu, galben, albastru . La mijloc, pe fondul galben,
drapelul avea inserată STEMA ŢĂRII, care transmitea un mesaj istoric,
distincţie şi unicitate între simbolurile statelor lumii.
După
Constituţia din 1991, actualul drapel al României, purtând cele trei culori ce
vin din istorie - dar fără stemă - se aseamănă întru totul cu drapelul statului
african CIAD adoptat în 1960, când drapelul tricolor - roşu, galben şi albastru
al României avea inserată stema.
Datorită asemănării dintre drapelul statului Ciad şi al României au fost
stârnite discuţii la nivel internaţional. Ambasada Ciadului de la Moscova a
înaintat la ONU un protest oficial prin care cerea ca drapelul României să nu
mai fie arborat la ONU deoarece, dintotdeauna drapelul României avea aplicată
stema, deci şi la momentul adoptării drapelului Ciad, în 1960. Tricolorul românesc
este, de asemenea înrudit cu cel al Republicii Moldova, acesta din urmă având o
proporţie diferită: 1/2 în loc de 2/3, un albastru mai deschis şi stema ţării
în centru, stemă care se diferenţiază vizibil de cea a României. Înrudirea este
firească, originea celor două popoare fiind aceeaşi.
Inserarea stemei României pe drapelul naţional reprezintă o cerinţă
imperioasă susţinută şi de organismele mondiale în domeniul vexilologiei şi
heraldicii. Aceste instituţii mondiale, Federaţia Internaţională a Asociaţiilor
de Vexilologie, Confederaţia Mondială a Asociaţiilor de Vexilologie, Institul
Mondial al Steagului etc. care garantează respectarea normelor vexilologice şi
heraldice privind însemnele naţionale, respectiv, drapelul fiecărui stat, au
intervenit cu prilejul diferitelor congrese internaţionale pentru respectarea
individualizării drapelelor statelor, în principal problema diferendului
însemnelor României şi Ciadului. În lume sunt cunoscute în jur de 200 de
însemne vexilologice - drapelele naţionale ale statelor care au elemente
specifice, făcând posibilă distincţia şi personalizarea fiecăruia. Între aceste
steaguri naţionale, al României (1991) şi Ciadului (1960) sunt identice ca
design, culori şi raport dimensional. Se ştie că societatea civilă din România,
instituţii specializate, mass-media, comitete şi grupuri din cadrul
parlamentului (legislaţiile anterioare) au cerut să fie inserată ca element
heraldic specific stema României avizată de Comisia Română de Heraldică şi
aprobată de Parlamentul României din 1992.
Inserţia
stemei istorice a României pe drapelul naţional, semnifică unitatea
indestructibilă între românii din întreaga ţară, sub acelaşi scut, sub acelaşi
steag - TRICOLORUL şi nu are nimic comun cu însemnele heraldice de după 1948.
Stema cu acvila
cruciată, în mijlocul căreia se află scutul scartelat, cu instiţiunea şi cele 4
cartiere - reprezentând simbolurile istorice ale celor 5 provincii româneşti
(Ţara Românească, Moldova, Oltenia cu Banatul, Transilvania şi Dobrogea) -
răspunde cerinţei fundamentale că România este stat naţional, suveran, independent, unitar şi
indivizibil şi trebuie să-şi reia locul sacru pe drapelul tricolor ca un drept
istoric de netăgăduit. Nimeni nu se poate târgui cu istoria, nu o poate suprima
şi nu poate atenta la integritatea simbolurilor naţionale.
Considerăm
că adoptarea tricolorului românesc cu stemă nu poate constitui un impediment ca
urmare a asemănării cu drapelul Republicii Moldova.
CEREM ÎN
NUMELE ISTORIEI CA, PRIN LEGE ORGANICÃ, SÃ SE HOTÃRASCÃ DISPUNEREA STEMEI PE DRAPEL!
Argumentele
privind acest lucru au fost emise şi prezentate în MEMORANDUMUL
ISTORICO-VEXILOLOGIC, având ca bază documentară o serie de materiale istorice,
vexilologice şi heraldice, elaborate de către specialişti în domeniu.
Tricolorul României - înnobilat de stema istorică - reprezintă o cerinţă
vexilologică, în cadrul însemnelor statelor lumii.
Întrucât
stema României a fost aplicată pe drapel de-a lungul istoriei, orice
împotrivire este tendenţioasă şi lipsită de veridicitate, iar ideea vehiculată
în prezent de unii, care susţin că "introducerea stemei pe drapel
semnifică întoarcerea la comunism." este lipsită de orice temei. În acest
sens se pot studia documentele vremii şi materialele vexilologice elaborate pe
parcursul a peste un secol şi jumătate.
În lume -
din toate statele membre ale ONU, peste
142 au inserate simboluri heraldice sau steme ale statelor respective, cu
semnificaţii istorice, menite să le individualizeze.
Orice altă
interpretare de nuanţă sau de raport dimensional este fără fundament real şi nu
are susţinere din partea organismelor internaţionale de vexilologie.
În acest
sens, în numele istoriei, unităţii românilor, al dreptului şi respectului faţă
de simbolurilor naţionale, cerem ca DRAPELUL şi STEMA să constituie un tot
unitar, într-un STAT UNITAR ROMÂN.
Fie ca
INSERAREA STEMEI ISTORICE PE DRAPEL să fie definită ca un act de conştiinţă
prin care steagul României să "primească" un însemn de identitate
între naţiunile lumii, devenind cu adevărat un simbol al prezentului şi al
viitorului nostru.
Dacă acest deziderat nu s-a realizat până
în prezent, prin iniţiative legislative organice se impune modificarea Legii
75/1994. Astfel că, prin revizuirea Constituţiei, art. 12, alin. 1 să aibă
următorul conţinut:
"Drapelul
Naţional al României este un tricolor cu benzi verticale, începând de la
lance - albastru, galben, roşu. Are o
proporţie de 2/3 între lăţime şi lungime şi are aplicată pe culoarea galbenă
stema României adoptată în 1992".
Legea nr.
75/1994 să fie modificată respectând prevederile Constituţiei revizuite.