Observatorul militar Nr. 16 (21 - 27 aprilie 2010) www.presamil.ro
Discursul ministrului apărării naţionale, Gabriel Oprea,
rostit în plenul Senatului, luni, 19 aprilie, cu prilejul dezbaterilor
pe marginea proiectului de lege privind sistemul unitar de pensii publice
Jur credinţă
patriei mele, România,
Jur să-mi apăr
ţara chiar cu preţul vieţii,
Jur să respect
Constituţia, legile ţării şi
regulamentele militare.
Aşa să-mi ajute
Dumnezeu!
Domnule preşedinte, domnilor senatori,
stimaţi colegi,
Acesta este Jurământul militar şi acesta este punctul de
plecare al oricărei dezbateri referitoare la salariile, pensiile şi drepturile
celor care fac parte din Armata Română. Cu tot respectul pe care îl port fiecărei
categorii socioprofesionale în parte, nu putem trece sub tăcere faptul că a fi
militar nu este o meserie ca oricare alta.
Pentru un militar, apărarea interesului naţional şi a semenilor săi este
mai presus decât propria viaţă. Militarul este la datorie zi şi noapte, în
slujba ţării.
Misiunea sa implică dificultăţi, riscuri şi privaţiuni
care nu au termen de comparaţie în alte domenii de activitate. Când vorbim
despre pensii, vorbim despre contribuţii şi despre solidaritate.
Şi aşa este normal.
Dar ce contribuţie este mai grea decât cea a unui militar
gata să-şi dea viaţa în misiune? Ce dovadă de solidaritate poate fi mai
importantă decât sângele eroilor căzuţi la datorie în ultimii 150 de ani din
istoria României?
Militarii români au un contract cu ţara încheiat sub jurământ
în faţa lui Dumnezeu. Iar ei onorează acest contract chiar cu preţul vieţii, aşa
cum au făcut eroii noştri de-a lungul istoriei, inclusiv în ultimii ani, în
teatrele de operaţii din Irak şi Afganistan. Militarii români au o contribuţie,
iar contribuţia lor se măsoară nu în bani, ci în libertatea de care se bucură
copiii noştri, în demnitatea acestei ţări şi în respectul de care România se
bucură în faţa aliaţilor săi. Susţin principiile
contribuţiei şi solidarităţii ca fundament al unei legi
coerente menite să reglementeze sistemul de pensii. Dar când vine vorba despre
militari, trebuie să privim contribuţia şi solidaritatea nu în
sens contabil, ci în sensul Jurământului militar pe care
îl depun toţi cei din Armata Română.
Stimaţi colegi,
Astăzi se află în dezbatere legea sistemului unitar de
pensii publice.
Este o lege
de care România are nevoie, o iniţiativă
curajoasă asumată de un Guvern curajos. Grupul parlamentarilor independenţi din Senat susţine
această lege, dar, în egală
măsură
, susţine îmbunătăţirea
ei prin amendamentele menite să
asigure recompensarea justă a cadrelor militare şi a tuturor pensionarilor din
sistemul de siguranţă
naţională.
Pentru Armată, o
lege strâmbă este mai grea decât un război drept.
Prin urmare, nu pot fi de acord cu nicio măsură care duce
la scăderea pensiilor militarilor şi ale celor din sistemul de siguranţă naţională.
România nu are voie să dea din ce în ce mai puţin celor
care dau totul, inclusiv propria viaţă, pentru ţară. Tocmai din acest motiv nu putem
fi de acord cu prevederi care duc la inechităţi prin tratarea asemănătoare a unor
categorii socio-profesionale care nu sunt deloc
în situaţii asemănătoare.
Armata nu face grevă. Dar asta nu înseamnă că putem face abstracţie
de efectele pe termen lung pe care o lege inechitabilă le-ar putea avea asupra
sistemului de siguranţă naţională.
România este una
din ţările NATO cu cele mai mici pensii şi solde acordate militarilor. Cu
toate acestea, Armata Română este una din forţele cele mai respectate şi
apreciate în lume, mai ales în teatrele de operaţii unde suntem prezenţi. Dacă
vom reduce în continuare drepturile militarilor, vom constata o scădere
dramatică a atractivităţii carierei militare şi, implicit, un deficit
cantitativ şi calitativ la nivelul resursei umane din Armata Română. În toate statele NATO, pensiile militare
sunt stabilite fie printr-o lege distinctă, fie printr-un capitol aparte al
unei legislaţii unitare. România trebuie să fie racordată acestor practici
şi nu să recurgă la soluţii care nu au corespondent în legislaţia ţărilor NATO şi
care ridică şi probleme procedurale semnificative.
De exemplu, recalcularea pensiilor militare aflate în
plată ar presupune o perioadă de 15 ani pentru consultarea statelor de plată aflate
în diferite arhive în ţară, o spun specialiştii. Mai mult, aplicarea
noii legi ar
însemna pentru instituţiile din cadrul sistemului de apărare, ordine publică şi
siguranţă naţională un efort bugetar suplimentar de aproximativ 2,5 miliarde de
lei numai pentru anul 2011. Toate argumentele legate de pensiile militarilor şi ale
celor din sistemul de
siguranţă naţională au fost prezentate în dezbaterile din
comisii. Vreau să mulţumesc parlamentarilor
din Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională din Senat,
precum şi tuturor parlamentarilor, fie de la putere, fie din opoziţie, care au
înţeles că România nu-şi permite să taie din pensiile militarilor. Vreau, de asemenea,
să-i mulţumesc domnului Traian Băsescu, preşedintele României, pentru faptul că
şi-a asumat public un punct de vedere care dă încredere fiecărui militar din
această ţară.
Stimaţi colegi,
Ca membru al Guvernului sunt perfect conştient de
constrângerile bugetare pe care le avem în această perioadă de criză. Inclusiv
la nivelul Ministerului Apărării Naţionale efectele dificultăţilor economice se
resimt din plin. Am făcut reduceri de cheltuieli până aproape de limita de
avarie în toate zonele de activitate ale ministerului. Dar reducerea pensiilor
militare, pensii şi aşa destul de mici, care se plătesc din bugetul Ministerului
Apărării Naţionale, este o măsură care înseamnă să-i mai sacrificăm o dată pe
cei care, slujind sub drapel, au dus o viaţă plină de sacrificii. Poate că ar
fi fost mai comod pentru mine să închid ochii şi să las ca această lege să-şi
urmeze cursul în forma în care a venit de la Guvern. Dar înainte de a fi om
politic, am fost educat de Armata Română
şi am o datorie de onoare faţă de camarazii mei. Vreau să
spun în faţa dumneavoastră şi în faţa întregii opinii publice că îmi voi duce
până la capăt această datorie. Îi voi apăra pe militari indiferent de consecinţele
politice şi voi lupta cu toate forţele pentru ca toţi cei din sistemul de apărare
să aibă în societatea noastră statutul pe care îl merită.
Pentru că am început acest cuvânt cu un jurământ pe care
eu însumi l-am depus, daţi-mi voie ca, la final, să-mi reafirm angajamentul pe
care mi l-am asumat atât ca militar, cât şi ca parlamentar şi ministru.
Voi sluji în continuare interesul naţional şi voi pune umărul
la depăşirea situaţiei economice dificile în care se află România.
Aşa să-mi ajute Dumnezeu.
